Posts

Posted on

Lansare iPhone 6

Astăzi, 9 semptembrie 2014 se va lansa în Statele Unite ale Americii cel de-al optulea model de telefon produs de compania Apple: iPhone 6.

Unii îl așteaptă însă mai mult ca ceilalți. Am auzit la radio ieri că în fața magazinelor de profil (din SUA, evident) există oameni care s-au așezat la coadă în urmă cu 6 zile. Nu, nu e doar un joc de cuvinte sau o coincidență de număr, știrea menționând că, anul trecut, coada s-a format cu 9 zile înainte de lansare. iPhone 6 se pare însă că nu a stârnit atât de mult interes precum modelul precedent, 5S.iPhone 6 / Apple

Politica celor de la Apple de a ține lumea în suspans, anunțând modelul nou de abia după ce au în fața lor câteva sute de clienți atât de loiali încât sunt dispuși să-și petreacă zile în șir așteptând un produs care, de multe ori, nu aduce mari îmbunătățiri variantei anterioare.

iPhone 6 se zvonește a fi puțin mai mare și puțin mai subțire decât versiunile trecute, urmând a arăta precum un iPad Air în miniatură. Cât de în miniatură, rămâne de văzut. Procesorul de care va fi propulsat va fi unul nou, numit generic A8 care va fi quad-core. Însă la capitolul RAM va rămâne la 1GB, precum 5S.

Ca să mai discutăm puțin în termeni de cifre, conform celor de la techradar, iPhone 6 va avea un display de 4,7 inch, fiind secondat de modelul iPhone 6L, echipat cu un display de 5,5 inch. Adică mai mici decât concurenții de la Samsung: S5 și Note 3.

La capitolul preț, se anunță un preț de pornire de ~850$ pentru iPhone 6 – 32GB și de ~960$ pentru iPhone 6L. Mult? Puțin? Depinde de buzunarul și de gustul fiecăruia. Bineînțeles, aceste prețuri sunt doar zvonuri, la fel cum până la lansarea de diseară nu veți găsi nici poze oficiale cu iPhone 6.

Eu aștept să mă amuz, din nou, când voi vedea cum sunt lăudate realizări tehnologice devenite deja banalități pe modelele concurente. Cum a fost anul trecut cu cititorul de amprente, sau la lansarea iPhone 5 când oamenii erau mândri că au făcut un telefon a cărei baterie te va ține pe durata întregii zile. WoW… chiar e o realizare.

Cert e că oricâtă reclamă ar face fanii, spunând că Apple au cele mai bune produse, dacă plătești dublu pe un produs care nu face nimic în plus față de concurență, doar că are un logo care cândva simboliza o evoluție tehnologică, deja ai o problemă. Financiar, vorbind.

Posted on

Cinefil – As above, so below

As above, so below / precum in iad, asa si pe pamantCând te gândești la Paris, te gândești automat la romantism, orașul dragostei și al luminilor. Însă orice pădure are uscăciuni și întotdeauna există și o parte nevăzută. As above, so below ne prezintă latura întunecată a capitalei franceze, purtându-ne într-o plimbare prin catacombe.

Catacombele din Paris reprezintă cea mai mare criptă din Europa, fiind locul unde Consiliul de stat a mutat în 1785 Cimitirul celor Nevinovați (cimetière des Innocents). Pereții sunt ornați cu osemintele celor aproximativ 7 milioane de parizieni decedați în perioada în care catacobele erau folosite pe post de criptă, nu de muzeu. Acum au devenit un obiectiv turistic la 20 de metri adâncime, cu o suprafață totală de 11 000 mp al cărui tur durează 45 de minute, într-o atmosferă cu o temperatură de 14*C.

Eh, revenind la film, As above, so below e un film pseudo-documentar concentrat pe expediția tinerei Scarlett (un fel de savant, cu vreo 3 facultăți și care vorbește fluent chiar și două limbi moarte). Alături de o echipă constituită ad-hoc, pornind de la o descoperire făcută prin subteranul deșertului, ea pornește în căutarea Pietrei Filosofale.

Spuneam că e un pseudo-documentar pentru că nu e filmat în mod artistic ci mai mult în mod liber, cum ar fi dacă fiecare membru al echipei ar avea o cameră montată pe el. Cam greu de înțeles de ce ai monta 5 camere pe oameni care pornesc într-o expediție subterană, dar poate nu gândesc eu ca un explorator. E drept, se creează o oarece senzație de prezență în film, dar eu sunt mai conservator și vreau să privesc din lateral, cu detașare.

As above, so below e declarat ca fiind un horror – thriller, motiv pentru care titlul a fost tradus în România: Precum în iad, așa și pe Pământ. Scenele de groază sunt însă destul de limitate la număr și apar destul de târziu în poveste.

Ce mi s-a părut de-a dreptul ciudat a fost prezența pianului cu o clapă lipsă. De ce? Pentru că părea a fi același pian ca în Deliver us from Evil, un alt horror văzut în urmă cu câteva săptămâni. Încep să cred că pianul este un fel de personaj de groază…

Dacă vreți să vedeți dacă pe voi vă sperie sau doar să vă faceți o idee despre Catacombele pariziene, puteți merge la cinematografele partenere RoImage începând de vineri, 12 septembrie.

Vizionare plăcută!

Posted on

Teatru – Căldură mare? – Teatrul Roșu

Tocmai când s-a terminat canicula s-au aliniat astrele ca pe scena de vară a Teatrului Roșu, adicătelea pe terasă, la BackYard Garden & Pub, să se joace o piesă intitulată “Căldură mare?”.

Neavând nicio legătură directă cu starea vremii, spectacolul se poate juca indiferent de temperatură sau locație, efectul generator de reprize succesive de hohote de râs fiind garantat. De ce spun asta? Pentru că actorii care vor urca pe scenă sunt atât de haioși încât trebuie doar să vezi distribuția și deja de apucă râsul. Dacă nu se întâmplă asta înseamnă că nu i-ați văzut jucând.

Cei trei muschetari ai râsului care vă vor încânta cu jocul lor scenic sunt Andrei Seușan (Carnage), Daniel Hara (Iubirea este un lucru foarte mare) și  Eduard Cirlan . Pe primii doi i-am mai văzut jucând împreună în Top Dog, însă Căldură mare? este un spectacol mult mai amuzant și dinamic.

Pornind de la scurta schiță a lui I.L. Caragiale, pe post de intro, cei trei introduc publicul în atmosfera de poveste a epocii trecute, dar nu apuse, prezentată de Caragiale în operele sale. Apoi, prin adaptare liberă, publicul trece prin mai multe scenete, păstrându-și mereu zâmbetul pe buze.

Operele alese sunt pline de umor și foarte bine interpretate, necesitând o atenție sporită din partea privitorului pentru a nu se pierde în detalii. Însă, fiind vorba de mai multe mini-piese combinate, este foarte ușor să prinzi, din nou, firul narațiunii.

Daniel Hara a reușit din nou să mă impresioneze prin stilul său aparte de a juca și prin accentul folosit pentru a intra în pielea personajelor.  Eduard Cirlan a fost la prima apariție în fața ochiului meu critic însă, cu o excelentă expresivitate a feței, a reușit să mă cucerească drept fan. Cu siguranță vreau să-i revăd și în alte spectacole.

Pentru că și ceilalți spectatori au fost încântați de cum au jucat băieții (ca s-o dăm în termeni fotbalistici), spectacolul fiind un veritabil succes, Teatrul Roșu a decis să-l programeze și în sesiunea de toamnă-iarnă, pe scena de la Music Club.

Ne vedem acolo!

Posted on

Cinefil – The Captive

The captiveThe Captive / Captiv

Cassandra, o fetiță dintr-o comunitate canadiană, este rapită de pe bancheta din spate din mașina tatălui său, această răpire a lasat multe semne de întrebare.  De-a lungul anilor apar niște indicii, parcă intenționat introduse pentru ca familia să știe ca este în viață.

Inspirat din fapte reale, filmul se prezintă ca un thriller care gravitează în jurul răpirii unei fetițe de către niște pedofili care trăgeau foloase. Există ulterior încrengături și implicații între familie, anchetatori, răpitori și victimă.

Acțiunea determină interpretarea unor situații, destul de plauzibile iar tentativa producătorilor de a crea un timp discontinuu(la un moment dat) nu prea da roade în ochii publicului. Suntem puși în suspans într-o atmosferă rece de la început până la sfârșit.

Regia este realizată de Atom Egoyan, șcenariul de: Atom Egoyan și David Fraser. În rolurile principale îi întâlnim pe Ryan Reynolds, Mireille Enos, Scott Speedman, Rosario Dawson, Kevin Durand, Alexia Fast.

IMDB oferă un rating de 5.3, Rottentomatoes un tomatometru de 15% cu o audiență de 92 % iar metacritic.com un metascore de 31 bazat pe 9 review-uri. După cum arată și barometrele  producția este văzută nu tocmai bine de către cei mai în măsură să spună asta. A fost proiectat în avampremieră mondială la Festivalul De Film Internațional de Cannes. Iar cei care găseau cuvinte de laudă părca apelau la prea multe metafore sau gaseau chestii interpretabile în orice cadru.

Pelicula reprezintă tremuratul întins al unui thriller despre o răpire, jumatate opac și alunecos precum suprafața unui lac înghețat. Inexplicabilul și teama parcă sunt în spatele tău și când te întorci parcă sunt lângă tine. – Robbie Collin – The Telegraph

Justin Chang de la variety.com descrie The Captive ca un thriller absurd care găsește un regizor bun făcând opusul, „cade în capcana chestiilor neîncercate creând doar niște parodii personale destul de ciudate”

În orice alt an, în orice alt context, The Captive ar fi un alt thriller obișnuit la care s-a muncit. Care orice alt film în genul, pierde total direcția și sensul ca să revină timid la realitate. – Jessica Kiang – indiewire.com

Captiv va fi disponibl în cinematografe începând cu 5 septembrie și este distribuit în Romania de Odeon.

Celor care veți vedea filmul vă doresc: Vizionare Plăcută !

Posted on

Cinefil – Vânătoarea de spioni

Vânătoarea de spioniÎn caz că n-ați aflat, Forum Film a dat startul la Vânătoarea de spioni, de astăzi în cinematografele din toată țara. Nu vă panicați, nu e nimic periculos, este vorba doar de o nouă producție cinematografică a lui Anton Corbijn. Un film polițist plin de răsturnări de situație și neașteptat, care vă va ține în suspans până în ultimul minut. Issa Karpov (Grigoriy Dobrygin) este un tânăr cecen care imigrează ilegal în Hamburg. Cum serviciile secrete sunt vigilente, organizația condusă de Günther Bachmann (Philip Seymour Hoffman) îl ia imediat în vizor. Când în povestea asta apar și un bancher (Willem Dafoe), o avocată (Rachel McAdams) dornică să-l ajute pe Issa și un fanatic religios ce finanțează teroriști (Homayoun Ershadi), lucrurile devin cu adevărat interesante. Titlul original este A most wanted man, povestea centrându-se pe acțiunile lui Issa, însă în română a fost tradus (nu știu de cine/ de ce): Vânătoarea de spioni. Probabil a fost o strategie de marketing, însă induce în eroare publicul care se așteaptă la super-gadget-uri gen 007, Mission Impossible sau chiar Johnny English . Filmul este mult mai serios, axându-se mai mult pe strategii și pe operativitatea în echipă, nu are are ca scop să promoveze un super-spion. Și nici nu sunt vânați spioni. :) Bazat pe romanul lui John le Carré, Vânătoarea de spioni este ultimul film pe care Philip Seymour Hoffman a reușit să-l finalizeze.  Un film bun, care-i va onora memoria și care ne oferă un mini-preview în lumea serviciilor secrete care luptă pentru securitatea statelor (yeah, right). Finalul neașteptat ar fi lăsat loc de o continuare a filmului în care să se mai explice câteva aspecte, însă cred că ideea de o prelungire a acestei vânători a murit odată cu P.S.H. . Însă până discutăm de ce va fi, mai bine mergeți la cinema să vedeți Vânătoarea de spioni. Vizionare plăcută!