Posts

Posted on

Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă

Viața nu-ți oferă a doua șansăTrecuse ceva vreme de când nu mai văzusem un film indian, ultimul văzut fiind Povestea tigrului. Așa că aseară am fost să vizionez o nouă producție Bollywood: Viața nu-ți oferă a doua șansă / Zindagi Na Milegi Dobara.

Am fost încântat să văd că era mult mai mult popor cinefil amator de alte producții decât cele americane.  E drept, cinematografia de la Hollywood este mult mai matură decât celelalte, însă această maturizare pare să creeze filme pline de clișee. Tocmai de aceea, din când în când, e bine să schimbi persepectiva și să vezi o producție europeană sau chiar asiatică.

Viața nu-ți oferă a doua șansă, YOLO – cum ar zice americanii, se anunță a fi filmul indian al verii. Și cu toate că are legătură cu vara, nu are legătură cu India, acțiunea petrecându-se pe meleagurile însorite ale Spaniei, unde cei 3 protagoniști pleacă să petreacă un fel de escapadă a burlacilor.

Arjun (Hrithik Roshan), Imraan (Farhan Akhtar) și Kabir (Abhay Deol) sunt trei prieteni vechi ce făcuseră un pact ca înainte de căsătoria oricăruia dintre ei să practice un sport (extrem) care să-i facă să se simtă în viață. Așa că aleg fiecare câte o destinație din Spania și pleacă să se distreze.

Fiind o producție indiană, pelicula îmbină elemente de tip musical cu restul scenariului, însă ritmurile indiene se îmbină cu cele latino și sunt reduse la două sau trei intervenții, păstrându-se firul epic al narațiunii. De asemenea, povestea se întinde pe parcursul a 155 de minute (2 ore jumătate), relativ mult pentru producțiile din zilele noastre, însă puțin pentru standardele indiene.

Umorul abundă și este lipsit de clișeele americane, dovedind că oamenii se pot distra și fără alcool în exces și abuz de substanțe halucinogene.  Din acest motiv, cu siguranță nu te vei plictisi pe durata filmului și chiar ți se va părea scurt.

Cu toate că se numește “Viața nu-ți oferă a doua șansă”, mie mi s-a părut că se întâmplă fix invers, fiecare dintre eroii noștri primind o ocazie la viață altfel, chiar mai fericită decât cea pe care credeau că o au.

Pelicula a primit nota 8.1 pe iMdb, semn că până și cei care știu cu ce se mănâncă filmele (fără aluzii la roșiile din producție) au apreciat-o. Voi o puteți vedea în cinematografele partenere BML Movie Entertainment, de vineri 29 august.

Vizionare plăcută!

One response to “Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă”

    • Interviul saptamanii – Paul Dutu: “Oricat de idealist ar suna, incerc prin ceea ce scriu pe blog sa contribui la o lume mai calitativa.” | Blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE! says:

      November 10, 2014 at 1:52 am

      […] sau pe Ileana Andrei- ileanaandrei.ro.  Ii mai urmaresc pe Andrei Ciobanu – andreiciobanu.eu –  si pe Raluca Uluiteanu – ralucauluiteanu.eu – dar cum ei imi sunt prieteni , […]

      Reply

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Continue reading “Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă”

Posted on

Cum ar fi să înțelegem bebelușii?

V-ați întrebat vreodată dacă bebelușii pot comunica între ei, cum făceau în serialul Rugrats? Cât de interesant ar fi să avem un aparat precum cel inventat în The Simpsons, un aparat care să traducă gângurelile lor.

E drept, cel mai probabil nu vom auzi discuții filozofice sau experiențe de viață ample, dar măcar să înțelegem cum vorbesc ei despre părinți și despre cărucioare și jucării. Vă dați seama cât de amuzant ar fi să ne dăm seama că de fapt ei își bârfesc părinții că nu s-au sesizat la timp să le schimbe scutecele sau să le furnizeze un nou biberon.  Sau că, în urmă cu două nopți, au trezit toată casa cu plânsul lor pentru că se plictiseau și nu puteau dormi din cauză că se odihniseră prea mult în ziua respectivă.

Apropo de odihnă, v-ați întrebat vreodată cum reușesc cei mici să consume atât de multă energie când sunt bebeluși, dormind toată ziua, urmând ca apoi să alerge peste tot ca și cum ar avea baterii Duracell? E ca și cum ar acumula energie în primii ani, urmând ca apoi s-o folosească pentru a teroriza părinții. Un fel de mici acumulatori care acumulează, pe rând, energie, cunoștințe, sentimente, urmând ca apoi să devină adulți și să creeze la rândul lor o nouă generație de mici acumulatori.

Probabil vă întrebați ce mi-a venit cu acest subiect. Am început să observ prin parc din ce în ce mai multe persoane care au bebeluși. Probabil e doar din cauză că e mai cald și oamenii ies la plimbare, sau poate doar acum i-am observat eu, însă mintea mea zboară într-o mie de direcții, iar la auzul micuților a ajuns să se gândească cum ar fi să-i putem înțelege.

Vă dați seama de câtă bătaie de cap ar fi scutiți părinții? Să nu trebuiască să ghicească ce nevoie are micuțul ci să știe exact?  Sau să-ți poată spună  că nu-i plac hăinuțele cu care l-ai îmbrăcat, sau chiar la naștere, să-și poată alege propriul nume. Cum ar fi, să-i taie doctorul cordunul ombilical și el să zică: “De acum înainte, îmi veți spune Spartacus. O să sparg mai târziu chestii ca să vedeți de la ce vine”.

N-ar fi amuzant?

Posted on

De ce nu mai au bărbații blană?

Dau eu drumul la televizor să văd știrile (ca tot omu’) și mare mi-e uimirea să văd o știre mai cu moț blană.

În general mă atrag chestiile legate de oițe, probabil din cauza numelui, dar chestia asta m-a șocat în primul rând din punctul de vedere al animalului rătăcit. Unde se poate ascunde o oaie să n-o găsească cineva timp de 6 ani?

În al doilea rând, mă gândesc la estetica bietei oițe. După tot ce a îndurat, merita un tratament special. Ca o analogie, putem să ne amintim cum arăta Sadam Hussein când a fost găsit de trupele americane. Cu toate că nu trecuseră 6 ani, tot avea nevoie de puțin ajutor cosmetic pentru a rearăta ca-n zilele lui bune.

Produse cosmetice pentru oi nu știu dacă se găsesc, dar sunt convins că cele pentru oameni pot fi folosite în deplină siguranță și pe animale. De exemplu, există o largă gamă de produse pentru păr care sunt disponibile pentru bărbați. Toată lumea știe că, în trecut, un aspect cât mai neîngrijit era un simbol de masculinitate. Acum lucrurile s-au schimbat, oamenii s-au civilizat și aspectul fizic a devenit important.

Producătorii de cosmetice și-au dat seama că bărbații au nevoie de o îngrijire specială față de cea pe care o primesc femeile. Astfel, pe lângă produsele pentru ras și deodorante, s-a dezvoltat o întreagă industrie care are reprezentantul sexului tare în centrul atenției.

Gel, fixativ, șampon special pentru fiecare tip de scalp sau chiar gel de duș care poate fi folosit pe post de spumă de ras sau orice îți trece prin minte, acum toate sunt disponibile astfel încât orice mascul să-și poată răsfăța corpul. Bine, nu trebuie neapărat să dăm în extrema cealaltă, a bărbaților care petrec mai mult timp la saloanele de înfrumusețare decât femeile, dar de puțină îngrijire ne putem bucura și noi. Din când în când.

Eu folosesc foarte mult produsele Nivea, fiind foarte mulțumit de ele, dar cred că în final totul se rezumă la gustul fiecăruia, brandul fiind mai puțin important. E drept, n-am testat produse extraordinar de scumpe, făcute de cine știe ce companie de nișă care se ocupă doar cu asta de pe vremea când Iisus își aranja barba, dar nici nu am de gând să schimb ceva care-mi satisface nevoile și mă ajută să nu ajung să am 20 de kilograme de blană, precum oaia mai sus menționată.

 

Posted on

Cinefil – The Purge: Anarchy

Vă mai amintiți Purge? Ei bine, de vineri, RoImage aduce în cinematografe Purge: Anarchy / Noaptea Judecății: Anarhia.

Dacă prima parte nu a fost foarte apreciată, nici de critici, nici de publicul larg care se aștepta oarecum la altceva, Purge: Anarchy pare a fi o încercare (reușită) a producătorilor de a spăla aceste păcate.

Ideea de bază este aceeași: Noaptea judecății este, pe scurt, o noapte în care americanii au voie să facă orice nelegiuire le trece prin mintea lor plină de FF&F ( fast-food și frustrări). Și dacă noii părinți fondatori, probabil succesorii lui Obama, le oferă acest drept de a ucide, fura, viola sau alte chestii imorale pe care de abia aștepți să le faci în restul anului, de ce să nu profite?

The Purge: Anarchy se concentrează asupra unor tineri nevinovați a căror mașină se strică la numai câteva minute, lăsându-i pe străzi, pradă pentru toți nenorociții care vor să-și exercite noul drept constituțional, drept care le-ar curăța sufletul. N-am înțeles exact ce legătură are sufletul cu constituția, această analogie fiind cam la fel ca cea cu prefectura, însă la un astfel de film nu mergi pentru logica sa, ci pentru a te simți bine, văzând că se poate mai rău ca-n România. La urma urmei, America rămâne țara tuturor posibilităților.

Chiar dacă acțiunea este mult mai dinamică decât în prima parte, Noaptea Judecății: Anarhia lasă câteva goluri care probabil vor fi umplute de o parte a treia, în caz că James DeMonaco decide să mai scrie o continuare. Da, în caz că vă întrebați este același DeMonaco care a scris Negociatorul, un film foarte bun cu Samuel L. Jackson și Kevin Spacey. Dar se pare că între timp are o abordare mai morbidă (ca să fiu blând) asupra creativității cinematografice.

The Purge: Anarchy nu este un tocmai un film horror, din punctul meu de vedere, scenele care te sperie fiind doar vreo două la număr. E mai mult un thriller, cu 20 de minute mai lung ca primul și cu mai multă acțiune. Nici măcar sânge nu are suficient pentru a intra în categoria horror.

În rolurile principale îi avem pe Frank Grillo (Captain America), Carmen Ejogo (Alex Cross) și Zach Gilford (The Last Stand), care nu ne fac să le simțim lipsa lui Ethan Hawke și Lena Headey.  Rolurile nu sunt foarte complexe, fiind un film care se axează mai mult pe crime și mai puțin pe transmis sentimente.  Dar pentru rolurile “nevinovate” pe care le au, se descurcă destul de bine.

The Purge Anarchy a reușit să obțină o notă de 6.8 pe iMDb, un metascore de 49 (metacritic) și 58 de procente pe tomatometrul RottenTomatoes.

Vizionare plăcută!

Posted on

Teatru – Top Dog – Teatrul Roșu

Top dog - posterDacă săptămâna trecută am avut la Teatrul Roșu o piesă super amuzantă despre care nu am apucat încă să vă povestesc (Îmi place cum miroși), săptămâna aceasta au urcat pe scena de la BackYard Garden & Pub cei doi băieți din spectacolul Top Dog.

Andrei Seușan (Carnage) și Daniel Hara (Iubirea e un lucru foarte mare (săptămâna viitoare)) sunt cei doi actori care animă personajele din acest show de stand-up comedy filozofic conceput după textul “Wake up and smell the coffee”, scris de Eric Bogosian. Este un fel de stand-up comedy în care interacțiunea cu publicul este redusă la minim, păstrându-se structura de bază a monoloagelor și ipostazelor ce ilustrează secvențe din viața cotidiană a omului modern.

Monoloagele filozofice încearcă să ne facă să deschidem ochii și să ne trezim la realitate, o realitate destul de dură în care ni se spune că am fi mici și neînsemnați. Și că dog e, de fapt, God scris invers. Doar că e o situație de “preaching to the wrong crowd” în care lumea vine să se distreze după o zi încărcată tocmai de problemele pe care autorul încearcă să le exemplifice.

Jocul scenic al băieților este unul foarte bun care reușește să acopere dramatismul din scenariu și să facă publicul să râdă, din când în când. E drept, e amuzant să privești din exterior și să realizezi că problemele cotidiene sunt mici și neînsemnate (first world problems), însă zâmbetul îți dispare de pe față în momentul în care realizezi că râzi pe seama lor doar 75 de minute din 24 de ore.

Nu mi-a plăcut referința la bani, în care spunea că totul se rezumă la bani și că fericirea înseamnă de fapt, existența banilor în diferite forme. Nu sunt de acord cu această afirmație iar răspândirea unui astfel de mesaj nu face decât să adâncească starea tristă în care se află societatea în prezent.  Banii sunt principala cauză a tuturor problemelor, iar fericirea pură nu se poate cuantifica în bani sau în chestii materiale, iar asta trebuie s-o trăiești ca s-o știi, nu s-o citești undeva sau s-o asculți pe la tembelizor.

În altă ordine de idei, mai mult sau mai puțin filozofice despre viață, parcă la aer, la o bere rece e locul perfect să asculți nemulțumirile oamenilor despre viață. Iar dacă tu ești optimist, în general, poveștile astea te vor face să te simți bine.