Posts

Posted on

Aveți probleme cu căderea părului?

Tratament pentru căderea păruluiExistă două categorii de oameni. Cei care pierd fire de păr la fiecare periere și cei care nu recunosc.

Deoarece căderea firelor ajută oarecum la regenerarea părului, acesta este un lucru oarecum normal, bazat pe principiul: “lupu-și schimbă părul”. Bine, dacă chelești de fiecare dată când te piepteni, asta nu e normal și ar trebui să vezi un medic.

Sau poți elimina intermediarul și poți merge direct la farmacie să-ți cumperi singur un kit de tratament pentru regenerarea părului. Pentru că asta îți va recomanda și medicul respectiv. Poate nu-ți recomandă tocmai Gerovital Plant tratament, pentru că are o colaborare cu nu știu ce firmă de medicamente scumpe din afară, dar tot ceva din gama asta va fi. Așa, singurel, îți poți alege tu exact ce produs vrei, că poate ești mai atașat de un brand, cum ar fi Farmec.

Cred totuși că principalul aspect ce trebuie avut în vedere la cumpărarea unui astfel de produs, pe lângă preț, (care bineînțeles că este extrem de important, că altfel și-ar face toată lumea implanturi) ar fi compoziția. Nu cred că cineva e atât de dornic să fie păros încât renunță la sănătate, punându-și viața în pericol. Sigur, majoritatea produselor sunt aprobate de comisii de supraveghere a medicamentelor, însă producători precum Farmec s-au axat pe ingrediente naturale, având astfel în vedere sănătatea consumatorului.

Sigur, majoritatea își promovează produsele ca fiind naturale, pentru că acum a devenit un trend. Toată lumea e bio, eco și stinge lumina de Earth Hour. Cel mai simplu mod de a afla ce conține un produs, e să citiți ingredientele. Și e cel mai sigur.

Bine, mai sigur decât produsele 100% naturale, mai există un tratament împotriva căderii părului. E aproape la îndemâna oricum, însă este mai eficient la femei. Costurile se apropie de 0.

Aceasta a fost o reclamă mai veche la un astfel de tratament pentru păr. Respectivul produs este de 2 ori mai scump decât echivalentul românesc, produs de Farmec și de aproximativ 60 de ori mai scump decât un prezervativ. Alegerea variantei care vi se potrivește cel mai bine, vă aparține.

 

Acest articol participă la Superblog Spring. În comparația de mai sus au fost folosite prețuri disponibile pe net la căutări sumare, nu detaliate, făcând acea comparație una orientativă.

Posted on

Cinefil – “About last night”

About last night“About last night” e povestea a doi foarte buni prieteni şi colegi de serviciu care cunosc două fete, foarte bune prietene şi colege de apartament. După primele 15 minute, filmul se transformă în povestea a două cupluri: unul format dintr-un el aventurier şi pasionat de sex şi o ea independentă şi feministă, pe care însă începe să o deranjeze că el nu e mai romantic, şi altul format dintr-un el romantic şi cu inima frântă şi o ea care nu mai crede în relaţii perfecte şi se îngroapă în muncă.

Pe măsură ce relaţia dintre primii “el şi ea” începe să meargă tot mai prost, culminând cu o despărţire urâtă, relaţia dintre ceilalţi “el şi ea” se concretizează în mutat împreună şi viaţă casnică, paşnică, dar plictisitoare. Relaţia complicată dintre cei patru prieteni ar trebui să dea naştere la o comedie cu multe faze amuzante, însă intenţia asta reuşeşte doar pe jumătate, fiind pe alocuri dominată de clişee şi glume care nu au reuşit să mă facă să râd în hohote. Totuşi, nu ştiu dacă asta era intenţia, pentru că după prima oră comedia la care mă aşteptam din trailer se transformă într-un film romantic şi uşor dramatic, care încearcă să atingă subiecte importante ca provocările unui cuplu ce încearcă să pornească o viaţă împreună sau dragostea care apare din cele mai puţin probabile circumstanţe.

Dacă vă plac comediile de tipul “o fată şi un băiat se întâlnesc într-un bar şi trăiesc un fel de mare iubire”, presărată cu situaţii amuzante, drame casnice, despărţiri, răzbunări şi împăcări foarte romantice, “About last night” ar putea fi o opţiune bună pentru o seară în care aveţi chef de un film uşor, fără împușcături sau situații complexe. Este un film care te binedispune, însă nu te face să te tăvălești pe jos de râs.

La urma urmei, râsul îngrașă…

Vizionare plăcută!

Posted on

Cinefil – “Noe”

NoeCe poţi să aduci nou în peisajul filmelor despre sfârşitul lumii, atât de încărcat de poveşti cu invazii extraterestre, asteroizi, erupţii vulcanice şi cutremure devastatoare? Răspunsul Hollywood-ului anul acesta a venit dintr-o poveste pe care o cunoaştem cu toţii, măcar din orele de religie de la şcoală. Prima distrugere a lumii: Potopul. Aşadar, de săptămâna aceasta, povestea lui Noe e jucată de unii dintre cei mai buni actori, într-o ecranizare cu adevărat spectaculoasă.

Dar, deşi o astfel de ecranizare nu s-a mai făcut, când am auzit că avem acum cea mai veche distrugere a lumii în 3D, m-am întrebat ce poţi să aduci nou într-o poveste atât de cunoscută, pentru a nu plictisi audienţa. Răspunsul a venit în primul rând din efectele speciale spectaculoase, care rămân principalul merit al filmului şi motivul pentru care v-aş recomanda să îl vedeţi, dar şi dintr-o reinterpretare a evenimentelor din jurul construcţiei arcei şi a călătoriei lui Noe şi a familiei sale pe arcă, în timpul marelui potop, prea puţin tratate în paginile Bibliei.

E important cred să vă spun că nu, din foarte multe puncte de vedere, “Noe” nu respectă relatarea despre potop din Biblie. Nu e un film religios în sensul respectării cu fidelitate a adevărului biblic şi nici nu cred că ar fi fost ceva spectaculos în a-l respecta. Dincolo de implicaţiile tragice ale distrugerii lumii, Biblia nu are niciun pasaj despre dificultăţile lui Noe de a accepta o astfel de sentinţă şi de a pune în aplicare un plan care va urma să schimbe lumea aşa cum o cunoaşte. Noe pe care îl cunoaşteţi din Biblie nu se clinteşte în faţa deciziei lui Dumnezeu, nu se întreabă, nu se îndoieşte, nu are nevoie de nimic altceva decât de cuvântul Lui, care e clar, lipsit de ambiguităţi.

Noe pe care îl veţi vedea în film e, cred, mult mai uman. Alegerile fireşti pe care le face Noe biblic nu sunt atât de fireşti în filmul regizat de Darren Aronofsky, iar aceasta transformă povestea clasică a potopului dintr-o poveste despre sfârşitul lumii, într-una despre drama umană în faţa unui astfel de eveniment şi a alegerilor pe care trebuie să le facă, într-o lume mult mai apropiată de a noastră, în care vocea lui Dumnezeu se aude prin semne, mai mult decât prin cuvinte clare, şi în care nimeni nu e în întregime bun sau rău.

Mi-a plăcut să îl revăd pe Russel Crowe într-un rol care mi s-a părut mai greu decât cel din “Gradiatorul” şi pe Emma Watson într-un rol mult diferit de cel din seria “Harry Potter”. Mi-a plăcut şi că “Noe” încearcă să fie mai mult decât un film despre apocalipsă, onorând, deşi fără a respecta întru totul Biblia, povestea naturii noastre umane şi a noului început al omenirii.

2 Responses to “Cinefil – “Noe””

 

Posted on

Interviu la hotel

Interviu la hotel:

– Bună ziua, domnule Putin, vă mulțumesc că ați acceptat invitația mea.
– Bună ziua, bine v-am găsit.
– Spuneți-mi, vă rog, de ce ați insistat să ne întâlnim aici și nu într-un loc mai formal? Înțeleg că nu vreți să faceți un comunicat oficial, dar de ce tocmai aici?
– Mai întrebi? Pentru că aici, la hotel NH Bucharest este singurul loc în care pot avea un atât de bun. Pe teritoriul Rusiei, mă refer.
– Vreți să spuneți… României.
– Nu, tu vrei să spun României că așa e deocamdată. Eu am o viziune pe termen lung a lucrurile. Știi cum se spune că istoria se repetă? Ar trebui să vă așteptați la asta. Bine, nu chiar acum, dar în curând.
– Adică, vreți să spuneți că urmăm? După Crimea?
– Ah, nu. După Crimea urmează Transnistria. Apoi restul Ucrainei, apoi Moldova. Și de abia apoi România. Dar astea sunt amănunte oficiale, nu vreau să le discut în timpul micului dejun. Am venit aici să mă relaxez.
– Bine, nu voi intra în detalii. Spuneați că vă place aici. Cum ați aflat de acel mic dejun de care spuneați?
– Păi avem și noi internet la Moscova, să știi. Am căutat mic dejun sănătos și am ajuns pe site-ul . Și m-am urcat în avion și am venit aici. Asta-i partea frumoasă la Rusia, merge unde vrea ea.
– Ați spus că nu mai discutăm de strategii militare.
– Nu e tocmai o strategie, e mai mult tradiție la noi. Cum aveți voi furatul miresei, la nunți, așa avem noi cuceritul teritoriilor.
– Să revenim la dejunul dumneavoastră…
– Da, să revenim. Nu-i așa că-ți face poftă doar când îl vezi? Parcă ar scrie sănătate pe el. În rusă.
– Trebuie să recunosc, arată apetisant. Culorile vii ale sucurilor, parcă mă atrag.
– Da, au tot felul de mixuri de sucuri organice antioxidate. Și organismul unui președinte puternic are nevoie de un mic dejun sănătos, plin de fructe și legume. Iar AntiOx breakfast le cam conține pe toate.
– Nu vreți să facem o pauză de la interviu, să luăm o gustare?
– Ba da, e o idee bună.

hotel

 

Interviul de mai sus reprezintă o operă de ficțiune scrisă pentru concursul SuperBlog Spring 2014. Orice asemănare cu personaje reale și strategii geopolitice este pur și simpu de dragul amuzamentului.

Posted on

Cinefil – “La grande bellezza (The Great Beauty)”

La grande bellezzaUn film de 142 de minute, în italiană. Dacă nu eşti un adevărat cinefil, aşa cum eu nu aş putea să spun că sunt, doar aceste două lucruri ar putea să te sperie şi să spui “pas”. Pentru că mi-am propus să văd nu doar filme care par distractive şi relaxante, i-am dat o şansă. Şi bine am făcut, pentru că “La grande bellezza” (tradus “The Great Beauty”) e un film tare frumos, pe care eu l-aş revedea. A câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin şi a deschis ediţia de anul acesta a Bucharest International Film Festival (BIFF), ediţia cu numărul 10, care se desfăşoară în perioada 26 martie – 2 aprilie.

“La grande bellezza” e povestea lui Jep Gambardella, un scriitor devenit jurnalist  care îşi petrece tot timpul liber fiind sufletul petrecerilor extravagante din Roma. Deşi se autointitulează ca fiind scriitor, Jep a scris până acum o singură carte, a cărei glorie încă e discutată în cercul său social, ca amintire nostalgică a unui trecut în care viitorul părea mult mai strălucitor decât e. Una dintre principalele scene ale filmului, în primele minute, îl prezintă pe Jep la petrecerea sa de aniversare a 65 de ani. De aici, ceea ce urmează sunt evenimente care scot de sub strălucirea unei vieţi sociale croite cu atenţie minuţioasă tot ceea ce nu se vede la prima vedere: singurătatea, alienarea, tristeţea, resemnarea, dar şi un fel de frumuseţe.

I-am dat acestui film un mare plus pentru rolul lui Jep Gambardella, jucat minunat de Toni Servillo, un actor pe care nu ţin minte să-l fi văzut jucând în alte filme, iar asta a fost reconfortant. Cu minus, povestea e poate prea lungă şi cu multe elemente, cu  întâmplări care la prima vedere pot să pară că nu au prea mare legătură unele cu altele şi că nu se finalizează cu o concluzie pe care să o poţi lua cu tine afară din sală. Dar toate duc la viaţa lui Jep şi, ca în viaţă, câte dintre evenimentele vieţii noastre se termină cu o concluzie şi câte rămân nespuse, uitate undeva de-a lungul drumului? Privită cu îngăduinţă şi luând-o doar ca pe o metaforă, povestea încărcată de evenimente poate fi privită ca o frumoasă ţesătură care nu poate fi înţeleasă decât dacă o priveşti de la distanţă. În cazul concret, dacă treci peste primele 20 de minute, care pe mine m-au cam plictisit, şi dacă ai răbdare până la ultimul cadru, pentru că cuvintele lui Jep din ultimele momente ale filmului sunt cheia citirii unei poveşti minunat scrise şi regizate de Paolo Sorrentino.

În cuvintele lui Jep, frumuseţea acestui film e dincolo de “Bla, bla, bla” – urile cu care e încărcat pe alocuri, în cadrele minunate cu clădirile şi străzile Romei, care m-au făcut să îmi doresc tare mult să văd Roma, în jocul credibil al actorilor, în muzica frumoasă şi în banalitatea poveştilor sale, dacă ai puţină răbdare să priveşti dincolo de aparenţă. Recomand să îl vedeţi.

One response to “Cinefil – “La grande bellezza (The Great Beauty)””