Celulele stem, o șansă în plus la un viitor sănătos

Omul cât trăiește învață. Și cam tot timpul află lucruri noi, pentru că e greu să trăiești în era informației și să nu vrei să primești noutăți. Afli lucruri de unde te aștepți mai puțin. Cum am aflat eu aspecte interesante despre celulele stem, participând la Spring Superblog.

Știam câte ceva despre celulele stem și despre evoluția în domeniul medicinei, însă nu știam că lucrurile sunt atât de avansate și că lumea chiar apelează la aceste metode revoluționare și la noi în țară. Am fost plăcut surprins să constat că în România s-au recoltat celule stem încă din 2006.

Un alt aspect care m-a uimit a fost numărul mare de vedete care, gândindu-se la viitorul propriilor copii, au făcut depozite de celule stem.  Deci eu nici nu știam că e atât de bine implementat sistemul, dar vedetele deja apelaseră la serviciile acestei clinici. O clinică din România, semn că se ridică la cele mai înalte standarde din domeniu și poate satisface și dorințele persoanelor care își permit servicii de calitate.  Ce înseamnă să nu fii la curent cu mondenitățile… O listă cu câteva din vedetele care au folosit aceste servicii puteți găsi aici: http://www.cordcenter.ro/parinti-celebri-care-au-ales-cord-blood-center.html

Ce mi s-a părut interesant și cred că ar trebui făcut cunoscut este faptul că încă din 2009 la București există o bancă de celule stem. La un an după criza financiară, când băncile normale cădeau, a apărut o altfel de bancă. Tare, nu?

Chiar e bine să știi că în momentul în care vei avea un copil ai ocazia să-i oferi o șansă în plus la o viață sănătoasă, chiar aici la tine în țară, fără costuri exorbitante. E un semn că cu toate că televiziunile denigrează sistemul medical românesc și cu toate că medicii sunt prost plătiți, dacă se vrea se pot face treburi bune și se pot salva vieți, ajutând oamenii chiar de la naștere.

Dacă vreți să aflați mai multe detalii, puteți intra pe site-ul: . Încă nu am avut ocazia să apelez la serviciile lor, iar când m-am născut eu nu existau astfel de practici. Dar acum,  lucrurile stau altfel.

stem

Povești cu copii care citesc

Copii citind poveștiV-ați întrebat vreodată de ce nu există meseria de cititor? Nu? Nici eu, până nu am citit proba propusă de Editura ALL pentru Spring SuperBlog. Nu o să mă întind la povești și o să intru direct în problemă, fiind vorba de ceva serios.

Mai mult ca sigur nu la asta se gândeau cei care au propus respectiva probă, doar că ar atinge tangențial subiectul propus de ei. Și o să vă explic cum de la un simplu cuvânt se poate porni o campanie care ar încuraja lumea să citească, atât pe cei mici, cât și pe cei mari.

De-a lungul timpului, odată cu apariția tehnologiei, în special a internetului, numărul persoanelor care citesc povești a scăzut. Copii din zilele noastre nu mai citesc cărți de aventuri, ei se uită la desene animate, cum personaje create pe calculator (nu desenate, ca pe vremuri) trăiesc respectivele aventuri pe care ei ar fi trebuit să le proiecteze în imaginația proprie. Astfel creativitatea celor mici scade și acest lucru se va vedea când vor ajunge la maturitate.

În zilele noastre, o carte pentru copii este un lucru rar întâlnit în casele oamenilor, chiar dacă în gospodăria respectivă se află un copil. Setea acestuia de cunoaștere ar putea fi stinsă cu povești sau chiar cu alte jocuri educative, cu referire la lumea povestirilor sau personajelor de poveste, mod care ar înlesni procedura de educare a celor mici.  Acest lucru se poate remedia. Trebuie doar să se vrea.

Sintagma de la începutul articolului, cu meseria de cititor nu trebuie tratată mot-a-mot. Face referire doar la modul în care cei mici privesc viața, fiind întrebați ce vor să fie când se fac mari. De ce să nu fie cititori? Pentru că nu există această meserie, fiind un lucru care poate fi făcut de oricine. Însă cum ar fi dacă ar exista o persoană care să citească poveștile frumos, cu intonație, eventual costumați într-un anumit fel, astfel încât cei mici să fie atrași de lectură și să-și dorească și ei să fie cititori?

Și ca să facem lucrurile și mai atractive, am putea să-i stimulăm să lectureze, oferindu-le recompense în loc de teme obligatorii de vacanță. Din experiență vă spun și nu cred că e cineva care mă poate contrazice când spun că un lucru impus este făcut cu mult mai puțină plăcere decât o activitate care ar putea să-ți aducă un câștig.

De ce nu avem concursuri de lectură? Cărui copil nu i-ar plăcea să fie renumit? Să primească titlul de cititor? La asta v-ați gândit? Dacă Editura ALL consideră interesantă ideea mea, mi-ar plăcea foarte mult să ajut la implementarea ei. Voi avea șansa să fac pentru cei mici ceva ce mi-ar fi plăcut să facă cineva pentru mine când eram pe băncile școlii primare: să le insuflu pasiunea pentru citit.

V-ați făcut planuri de vacanță?

“Cu o floare nu se face primăvară”, dar cu câteva zile însorite șigur ți se face chef de plecat în vacanță. Și când vine și CND Turism cu o probă în cadrul SuperBlog legată de acest subiect, parcă-ți trece de tot cheful de muncă și mintea deja îți pleacă în condediu.

Nu îmi place mie foarte mult căldura, dar parcă pe plajă e necesară și razele soarelui te mângâie în timp ce-ți bronzează pielea albită de prea mult timp petrecut sub hainele groase de iarnă. Gândul la nisipul fierbinte și la berea rece care te răcorește pe interior și-ți rehidratează organismul supraîncălzit, parcă mă îmbie să răsfoiesc ofertele online căutând sejururi pe litoral sau city breaks pe undeva într-o țară cu ieșire la mare sau chiar la ocean.

Parcă aș merge într-o vacanță la mare undeva departe, să uit de agitația cotidiană și de rutina de zi cu zi care a ajuns să mă obosească mai mult decât activitățile zilnice. Iar calendarul nu mă ajută deloc, următoarea vacanță fiind tocmai de sărbătorile Pascale (dacă putem numi “vacanță” acel weekend puțin prelungit). Iar până la vară, când vine căldura adevărată și se încălzesc și apele noastre, să ai la dispoziție mai multe destinații interne din care să alegi, mai e mult timp și se pot întâmpla multe. Mai ales cu contextul politic extern actual.

vacanță munteDa chiar, voi cu cât timp înainte vă programați o vacanță? Sunteți genul care planifică de la un an la altul sau pe ultima sută de metri, un city break spontan, plin de spirit de aventură?

Întreb din pură curiozitate, să văd cum mai procedează lumea în România anilor 2014. Când se apropie vacanța o să vă mai întreb și dacă mergeți la munte sau la mare, să știu unde e mai liber, să nu-mi petrec tot sejurul în trafic, mergând în destinații turistice supraaglomerate. Nu de alta, dar parcă de asta plec din București, să scap de balamuc, să fie liniște, să fiu doar eu cu natura. Mă rog, nu am astfel de pretenții de la mare, dar la munte vreau să aud suflul vântului printre copaci. Să aud veverițele sforăind printre rămurele la umbra castanilor bătrâni, fericite că au găsit ghinde fără a fi nevoite să treacă prin toate aventurile imaginate de creatorii Ice Age în cele 4 părți ale filmului. Pentru că să știți că și animăluțele pădurii au văzut animația respectivă.

Dar să revenim la oile noastre și la vacanța la munte, pentru că despre asta era vorba. Și nu, nu am folosit accidental acest joc de cuvinte. Oile chiar se potrivesc în peisajul montan și cu toate că stau în turme nu dau senzația de aglomerație pe care ți-o dă RATB-ul zilnic. Probabil datorită faptului că ele nu sunt agitate precum oamenii. Ele pasc liniștite, bucurându-se de fiecare fir de iarbă, la fel cum ar trebui să ne bucurăm și noi de natură.

Vacanță ruralăApropo de munte și stână… ce părere aveți despre agroturism? V-ar plăcea să mergeți într-un mini-sejur turistic mai ieșit din tiparele corporatiste, să vă cazați într-un loc în care singurele stele sunt pe cer, nu pe ușa unității de cazare? Mă gândesc aici la un turism natural, în care să puteți să vă bucurați mai mult de natură, mâncând produse naturale direct de la stână și să experimentați lucruri pe care nu le face lumea în mod normal. E doar una din ideile mai ieșite din comun pe care le am. Și să știți că e o experiență deosebită să mănânci la o stână, o brânză proaspătă cu mămăligă tăiată cu ața și o pastramă făcută pe jar, cum doar ciobanii (cei care păzesc oile, nu eu sau cei care fac reclame la companii de telefonie) știu să facă. Poate o fi doar o chestie legată de nume sau de pasiunea mea pentru brânză, dar de fiecare dată când am fost la o stână m-am simțit bine. Și cred că astfel de vacanțe speciale, care nu sunt în ofertele agențiilor de turism sunt mai relaxante decât cele obișnuite.

Și ca să terminați de citit până vine vara, să mai aveți timp să vă planificați vacanțe în Europa sau unde vreți voi să mergeți, o să închei aici acest articol care cred că a devenit cel mai lung articol al blogului (că tot spuneam că m-am înscris la SuperBlog pentru provocările ediției curente).

 

 

 

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Secretul siluetei mele

apa pentru obtinerea silueteiA sosit momentul să vă dezvălui secretul siluetei mele de invidiat. Știu că mulți așteptați clipa asta încă de prin 2010, când a luat naștere primul blog. De atunci, cititorii s-au abonat în speranța că vor afla secrete despre mine. Acum e timpul.

Dacă nu era proba asta de la SuperBlog, nu s-ar fi ajuns aici, dar dacă tot m-am înscris în concurs și LemoSilhouette cere asta, vă voi face mărturisiri în direct, reluare și exclusivitate.

La un moment dat am constatat nevoia de renunța la câteva kilograme care au apărut în urma unei diete bogate în alimente precum berea și a unui program lipsit de exerciții fizice. Așa că am decis că trebuie să fac ceva, deoarece nu poate exista decât un singur blogger cu greutate în blogosfera românească. Am început să fac cercetări pe internet, fiind instrumentul aflat cel mai la îndemână.

Am citit diverse articole scrise de nutriționiști și am exclus din start dietele dezechilibrate care mi se păreau oarecum aiurea formulate, datorită laturii mele predominant carnivore. Și tot căutând am dat peste un clip în care un specialist în nutriție (sau ceva de genul) spunea că organismul își poate controla singur masa. Nu, nu prin autosugestie, hipnoză și alte chestii paranormale. Pur și simplu, prin funcțiile sale de bază elimină substanțele care nu sunt necesare și implicit grăsimile.

Această metodă minune presupune un procedeu complex ce trebuia urmat pentru a ajuta organismul. Trebuia ca în fiecare zi, pe stomacul gol, să bei un pahar de apă rece. Vă dați seama? Un pahar întreg. O regulă care dădea peste cap toate învățăturile populare conform căreia “nu e bine să bei apă pe stomacul gol”.  După chestia asta, trebuie să aștepți 30 de minute înainte să mănânci ceva. Atât.

Există variațiuni care înlocuiesc apa cu sucul de citrice, în special grapefruit sau lămâie. Se pare că citricele ar avea un efect sporit în arderea grăsimilor, care în combinație cu puterea proprie organismului, ar da rezultate mai bune decât tradiționala apă.

Acum depinde și de cât de mult vrei să slăbești, recomandat ar fi să nu aștepți până ajungi la o greutate mai mare decât masa ta de crăciun înainte să iei măsuri. Plus că e mai ușor să scapi de 3 kilograme decât de 30.

Mișcarea rămâne esențială și sănătoasă indiferent de metoda de remediere a greutății pe care vreți să o aplicați în drumul vostru pentru atingerea siluetei de invidiat.

Frumusețe interioară și masaj cu nume exotic

masajO nouă zi, o nouă probă pentru SuperBlog. De data aceasta, o temă cu iz mai relaxant, de masaj. Atât de relaxant încât doar uitându-mă la poze mă simt mai bine.

Însă până să ajungem la serviciile oferite de Centru Shakti, la ședințe de relaxare prin diverse proceduri de care nici n-am mai auzit, cum ar fi: ședința de masaj ayurvedic (tind să cred că e cu “y” ca să nu fie asociat cu “aiurea”), o să abordez tema despre echilibrul dintre frumusețea interioară și cea exterioară.

Într-o societate superficială precum cea în care trăim, aspectul fizic este foarte important. De aceea, femeile (în special) pun un mare accent pe cosmetică, machiaj, manichiură și tot felul de proceduri care să le creeze o imagine mai bună. Însă frumusețea interioară de multe ori lipsește. Acest lucru duce imediat la pierderea atractivității persoanei respective.

La fel ca și În binecunoscuta reclamă la Snickers, există factori externi (în cazul spotului publicitar, foamea) care îți pot “altera” această frumusețe interioară. E adevărat, contează și esența persoanei în cauză, dar într-o societate modernă în care suntem bombardați cu diverse clipuri despre modă și despre cum ar trebui să arătăm la exterior, uităm să avem grijă de partea interioară.

Și nu voi începe acum să vă îndemn să mergeți la biserică sau în alt loc care pretinde că v-ar putea ajuta să vă dezvoltați partea spirituală. Vreau doar să atrag atenția asupra faptului că multe fete din zilele noastre sunt luate de val și au senzația că aspectul exterior e totul. Și de multe ori exagerează cu machiajul.

Și acum o să spulber un mit, cel despre machiaj. Fetele sunt mai frumoase fără machiaj. Bine, exceptând cazurile extreme gen Muma Pădurii, în care subiectul este la fel de urât pe cât de inutil este machiajul. O fată naturală, mai puțin stresată în legătură cu fardurile va lăsa mai mult să i se vadă frumusețea interioară. La fel ca în cazul unui geam. El poate fi crăpat, dar dacă îl vopsim, nu se mai cunoaște că e spart. Motiv pentru care, e bine să nu judeci după aparențe, pentru că era și o vorbă:

“Pe afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’ ”.