Category: Superblog

De-a lungul vremii s-a împământenit vorba că haina face pe om. Poate este doar o vorbă însă are un sâmbure de adevăr. Și în zilele nu se mai referă doar la ținuta.

În secolele trecute, principalul mod în care oamenii își puteau etala avuția sau starea socială era prin intermediul bijuteriilor sau printr-o ținută mai extravagantă, ținută pe care nu și-o permitea chiar toată lumea.  În zilele noastre oamenii mai epatează și prin alte accesorii de natură tehnologică, nu doar prin ținută și bijuterii.

Și dacă e oarecum la îndemâna oricui să cumpere un costum de haine, e mai greu să asorteze la el o mașină scumpă sau un telefon de fițe. Că mulți își cumpără lucruri doar pentru a se da mari, e o realitate tristă. Dar asta e lumea în care trăim, o lume care se bazează pe aparențe. O lume în care ești privit diferit dacă cobori dintr-o Dacie în loc să cobori din ultimul model Mercedes. O lume în care haina face pe om.

Și dacă așa stau lucrurile, e foarte important ca ținuta ta să fie impecabilă, indiferent de stilul vestimentar pe care-l consideri potrivit pentru tine. Orice haină pe care o pui pe tine, fie tricou fie cămașă, trebuie călcată. Iar călcatul ăsta nu mai e ca-n anii 80, (vorba reclamei).Ca să nu zic chiar de vremea în care se folosea fier de călcat cu jar (ah, the good ol’ days). Acum găsești la magazinele online oferte pentru tot felul de electrocasnice și chiar și mese de călcat din gama .

Mașinile de spălat au devenit prezente în fiecare casă, la fel și un fier de călcat. Și atunci de ce mai există oameni șifonați? Pentru că trăim într-o societate agitată, în continuă mișcare. O societate în care e destul de dificil să ai o ținută impecabilă seara, dacă ești plecat de acasă dimineața. Greu, dar nu imposibil.

Eu sunt de părere că societatea actuală a ajuns să pună prea mare accent pe aparențe, motiv pentru care apar părerile preconcepute.  Dar și fițele și alte lucruri negative.

 

Articol participant la SuperBlog 2013.

Se apropie sărbătorile de iarnă. Dacă nu mă credeți, ieșiți puțin afară și veți simți temperatura Crăciunului. Mulți nu trebuie să verificați asta pentru că sunteți mai religioși și deja țineți post.

N-am înțeles niciodată chestia asta cu postul. Cu o anumită perioadă înainte de o sărbătoare, credincioșii postesc. Nu mai mănâncă produse de proveniență animală (ce ne dă văcuța nouă: lapte, brânză, unt și ouă), inclusiv carne. De ce? Că așa e tradiția, ai nevoie de puritate în suflet pentru a te putea împărtăși.

Dar ce este cu adevărat această puritate? Această curățire a sufletului?

În antichitate, puritatea era reprezentată de virginele care erau sacrificate pentru zei. Acum, în zilele noastre, se poate referi la orice lucru care nu este alterat. Și mai puțin la virgine. Degeaba ești virgină dacă arăți ca și cum ai avea experiență pe centură mai multă decât vârsta indicată în buletin.

Avem chiar și expresii care includ această puritate: pur și simplu. Expresie folosită atunci când te interesează mai puțin detaliile, importantă e esența.

Și așa s-a ajuns ca puritatea să fie folosită în marketing. Pentru a sublinia că acel produs face exact treaba pentru care a fost cumpărat. “Albul pur, albul sigur.”- pentru că nici nu te aștepți la altceva de la un înălbitor, nu?  Iar acum, în ultimii 3 ani, avem un nou brand care vrea să fie asociat cu această #puritate. AQUA Carpatica, brand românesc chiar dacă numele nu sună așa, este conform reclamelor cea mai pură apă de pe piață, fiind lipsită de nitrați.

Și acest brand vrea să descopere puritatea surprinsă în fotografii. De aceea, a început pe Instagram un concurs în care îndeamnă oamenii să surprindă în fotografii ce consideră ei că înseamnă puritate. Așa că, dacă aveți un aparat prin preajmă și aveți idei / surse de puritate pe lângă voi, dați-i drumul și participați. Nu aveți nimic de pierdut. O să fie chiar amuzant să vezi cum alți oameni înțeleg diferit același concept.

Și ca să vă arăt că și eu pot face poze pure, atașez mai jos o fotografie de anul trecut. Baftă tuturor!

***Poza conține watermark-ul vechi pentru că la data aceea nu exista blogul nou.

Articol participant la Superblog 2013

Ați văzut filmul Inception? Era ideea aceea care a rămas celebră cu un vis în alt vis. Unii oameni nu s-au limitat la acel vis și s-au gândit să aplice ideea asta în cadrul unui concurs.

Așa că, în direct, exclusivitate și ce mai vreți voi, o să organizez un concurs în interiorul unui alt concurs. Cum? Foarte simplu, o să vedeți imediat.

Youtube-ul oferă tot felul de sugestii pentru videoclipuri, așa că am ajuns din click în click de la cadouri, la cadouri de crăciun, pentru ca apoi să ajung la un clip cu cadouri de Crăciun constând în bijuterii cu cristale. Ceva nou care ar putea ajuta o persoană care nu știe ce dar să cumpere.

Pentru că sunt doar un mic blogger, nu-mi permit să organizez un concurs care să aibă ca premiu una din acele bijuterii. Și oricum, fiind mai multe, poate participanților le place un alt model. Așa că o să organizez un concurs în care câștigătorul o să poată alege ce bijuterie dorește. Eu, cu ajutorul magazinului online LuxuryGifts o să pun la bătaie un voucher de 50% din valoarea produselor achiziționate de pe site-ul partener din categoriile butoni și bijuterii de fantezie.  Partea frumoasă e că alegeți ce vă place.

Acum, pentru a exista un concurs, trebuie să avem o probă, nu? Ce să fie? O întrebare? Două? Hai, 3 în 1.

Cu ce ocazie, cui și ce bijuterie cu cristale ai cumpăra în dar?

Și pentru că mi s-a spus că unii oameni nu participă la concursuri care se bazează doar pe norocul altora pe random.org, o să ofer posibilitatea de a alege jurizarea. După răspunsul la minunata (n-am copyright pt acest cuvânt) întrebarea de mai sus, menționați dacă vreți să aleg eu ce răspuns îmi place sau vreți random.org. La sfârșitul concursului, voi folosi varianta care are cele mai multe voturi.

Concursul se desfășoară până la data de 22 noiembrie inclusiv, urmând ca pe 23 să anunț fericitul câștigător.

Mult noroc tuturor!

A, da. Faza cu inception: Acest concurs participă la concursul SuperBlog. Mind twisting, nu?

Experiența mea americană a început în noiembrie 2011 când am început să lucrez la CGS, pe un proiect de SUA. A fost ceva nou, iar în cele treispreze luni petrecute acolo, vorbind noapte de noapte (diferența de fus orar) cu americanii, nu am încetat să fiu surprins. Nu o să intru în detalii amuzante legate de convorbirile cu ei, însă e cert că mi-am schimbat percepția asupra inteligenței lor.

Acum aș fi tentat să merg în state. Nu m-am decis dacă cu un proiect work and travel sau în vacanță. Cert e că vreau să văd dacă părerea care mi s-a format în timp ce lucram la callcenter este una adevărată sau pur și simplu m-am grăbit să-i etichetez.

Oferte turistice se găsesc o mulțime, la urma urmei vorbim de Tărâmul făgăduinței, țara unde visele devin realitate, etc.. Și ai și ce vizita, în funcție de gusturile tale. Eu, fiind iubitor de natură, aș vizita câteva parcuri naturale și Cascada Niagara. Eventual și Marele Canion, dacă tot sunt în zonă . Depinde și de timp și de buget.

O experiență inedită cred că ar fi dacă aș ajunge acolo când sărbătoresc ei una din sărbătorile astea care ne-au invadat și nouă țara, gen Halloween. Cred că e interesant să vezi cât de creativi pot fi americanii când vine vorba de costume. Am văzut pe YouTube câteva idei de costume la care nu m-aș fi gândit în veci. Cum ar fi să ai un fermoar pe față și să creeze senzația că pielea feței se poate da jos, cu o simplă deschidere de fermoar.

De fapt, cred că cel mai mult mi-aș dori să vizitez NewYork. Să văd ce e atât de grozav la acel oraș de tot iese în evidență. În 2001 “teroriștii” au dat cu avioane în turnurile gemene, cu toate că simbolul orașului a fost și va fi Empire State Building. Apoi tot de acolo s-a pornit și criza economică mondială. Ca să nu zic că Lady Liberty (statuia libertății) pe acolo-și face veacul. Mie mi se pare că e cel mai mediatizat oraș. Dacă nu luăm în calcul toate chestiile de la Hollywood.

Și poate dacă tot sunt pe acolo, trec și pe la centrul ONU și las un CV. Poate îmi pun în uz studiile internaționale. Mi-ar plăcea să am puțină autoritate. Să încep să fac cercetări amănunțite la toate situațiile care mi se par dubioase în legătură cu SUA. Să înscenezi acel atac terorist de la 11 septembrie, apoi să invadezi diverse țări, să fii un stat despre care există un clip pe YouTube care spune cu cine s-a războit în fiecare an din ultimul secol, iar apoi să primească președintele tău un premiu Nobel pentru pace. Nu “face sens”? Probabil pentru că vorbim de Statele Unite, logica nu prea se aplică.

În ultimul deceniu, cu toate politicile de “autoapărare” adoptate, cu formarea Homeland Security și cu toate monitorizările care au loc, SUA au devenit o țară în care libertățile cetățenilor sunt încălcate în fiecare zi. Fie că vorbim de ascultare de telefoane sau supravegheri video, toate aceste proceduri se pot face fără prea mare bătaie de cap, în contextul în care autoritățile beneficiază de atâta putere. Plus că unele legi sunt de-a dreptul abuzive și sfidează bunul simț. Iar aici mă refer în principal la cele care-ți interzic să pronunți anumite cuvinte (care ar putea crea panică) în avion.

Sau, mai bine vă povestesc două situații ce implică cunoștințe de-ale mele pe teritoriul SUA, iar apoi vă prezint un caz întâlnit cât lucram la CGS.

Prima situație: el, medic în România, participă la un congres în state. Călătorind cu metroul, la o frână mai bruscă, se dezechilibrează și se rezeamă de pasagera de lângă el. Este acuzat de hărțuire sexulă.

A doua situație: femeie în jur de 50-60 ani, merge în Canada, iar apoi hotărăște să traverseze cascada Niagara în SUA, pentru a se întâlni cu fiica ei. Este reținută la graniță pentru câteva ore pentru suspiciune de trafic de droguri. Li s-a părut suspect că a venit prin Canada, nu direct.

Bonus, cazul de la CGS: Clientul sună (la compania de telefonie pentru care lucram) și spune că vrea să returneze un produs. Observ că pe cont apare că i s-a trimis deja un pachet de retur. Clientul confirmă primirea pachetului dar spune că a trimis un alt dispozitiv în loc. Mă gândesc cam câtă inteligență îți trebuie să confunzi două telefoane și îl transfer la un departament avizat să-l ajute. Ulterior mă întâlnesc cu o amică de la respectivul departament. Îmi spune că omul trimisese o plită în locul telefonului.

Spuneți voi, cu astfel de întâmplări, nu-i așa că sunteți nerăbdători să vedeți de ce sunt capabili americanii?

Articol participant la SuperBlog 2013.