Category: Superblog

Cu mult timp în urmă, pe vremurile când lumea nu auzise de universul 2.0 și trăia mai mult în offline, având îndeletniciri practice, exista un regat de vis. De vis nu pentru că avea legătură cu Freddy Kreuger sau alte coșmaruri. Era de vis datorită parfumului ce-l acoperea.

Știți voi cum casa familiei Addams era acoperită de nori negri? Așa era acest regat acoperit de un parfum de iasomie. Nu era vorba de vreo vrajă rea, ba din contră. Regatul fusese vrăjit ca plantele sale să fie tot timpul înflorite. Iar pajiștile cu iasomie erau predominante.

Oamenii își ocupau timpul și își câștigau traiul făcând comerț cu minunatele flori din regat, iar cei cu viziune făceau parfumuri pe care le vindeau prin împrejurimi. Se spune chiar că pe acele meleaguri a fost creat primul parfum și că filmul “The Perfume” a fost bazat pe o întâmplare reală ce s-a petrecut acolo.

Însă doar plantele rămâneau verzi, oamenii nu. Și regina începu să simtă acest lucru. Rebelă și nonconformistă precum o Katy Perry a zilelor noastre, ea hotărî să organizeze o preselecție pentru cel cu care va avea să împartă tronul. Fiind regatul parfumului, ea a decis ca acela care-i va aduce cel mai frumos parfum, va primi mâna sa.

Și se duse vorba în șapte mări și în șapte țări că frumoasa regină își caută soț. Peste doar două săptămâni,  urma să-l aleagă pe cel care-i va fi alături. Însă pețitori erau cu miile, mai ales că regatul era unul productiv, iar regina era o bijuterie de fată. Până și oglinda Cenușăresei o invidia. Așa că a apelat la sfătuitorul personal pentru a alege mai ușor. Acesta i-a propus ca majestății sale să aleagă 2 lucruri a căror mireasmă o îndrăgește cel mai mult, iar el va alege un al treilea . Și astfel, doar dacă unul din pețitori va avea un parfum cu cele 3 ingrediente, va fi demn de împărăție. Regina fu de acord și a spus că vrea să se gândească o zi ce mirosuri preferă cel mai mult.

O zi și-o noapte s-a plimbat,

Stânga-dreapta prin regat,

Ca s-aleagă loc curat

 pentru arat și semănat

Plin de flori și parfumat.

Apoi s-a întors la castel și a chemat consilierul căruia i-a spus cele două arome ce-i mângăie mugurii olfactivi. A spus că vrea miros de fructe de pădure și Celosia.

-Măria ta, pentru că ești dulce ca o bomboană, cel de-al treilea ingredient, cel ales de mine, va fi Esența de praline. Însă pentru a nu da senzația pețitorilor că Măria ta e pretențioasă, propun să eliminăm din competitori pe parcursul a 3 zile, în fiecare zi pe baza uneia din cele 3 arome.

-Excelentă idee, așa vom face.

Astfel, în prima zi s-a anunțat că e musai ca parfumul ce o va cuceri pe regină să conțină fructe de pădure. Din 1523 de oameni au plecat 648. Apoi, în cea de-a doua zi, Celosia a mai trimis acasă încă 702 pețitori. În ultima zi, toți cei 173 “concurenți” rămași au venit cu parfumurile lor, sperând regina să-i aleagă.  Însă la anunțarea celei de-a treia miresme, toți s-au întristat. Toți în afară de unul. Un cetățean venit tocmai de pe meleaguri care se ocupau cu fabricarea de bomboane de ciocolată.

Regina a fost foarte fericită că cineva a reușit să-i facă pe plac, l-a luat de soț și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

-sfârșit-

 

-articol participant la SuperBlog 2013-

Proba nouă din cadrul Superblog mă pune să mă fac de râs. Sau, mă rog, să vă fac pe voi să râdeți. Ca să nu se ia tizul meu de mine că-i iau pâinea de la gură, n-o să mă bag în standupul lui.

Așa că o să vă spun un banc. Banc care mie mi-a plăcut și care sper să vă amuze și pe voi. Un pic misogin, dar după părerea mea, asta-i oferă un farmec aparte. La urma urmei, în spatele misogismului aparent, toți iubim femeile. Mai puțin homosexualii, dar părerea lor nu contează când e vorba de bancuri.

 

Un barbat e adus in fața judecatorului pentru ca a omorat-o pe soția lui.

– Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveți intenția ca tribunalul sa nu va condamne la inchisoare pe viața, trebuie sa ne expuneți motive cat de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecator, soția mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma controlez și a trebuit sa o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita și daca nu doriți ca jurații sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveți argumente cu adevarat plauzibile.
– Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Parinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
– In ziua respectiva i-am spus soției:
– E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
-Da, raspunde soția sunt o adevarata specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele și de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numește pigment.
– Ma lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numește pergament.
– Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica o parte din ce a scris.
– Domnule judecator, va inchipuiți ca mi-am inghițit cuvantul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea langa mine cu o carte in mana și imi spune:
– Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , daca nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.

Iau carte in mana și ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza. Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
– Asta e buna draga, imi dai tu lecții de franceza, mie care am facut meditații cu un vector de la facultate !!
– Ala nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector și era troian.
– Hector e unitate de masura a suprafaței blegule.
– Ala e hectar draga mea.
– Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
– Ala se numește nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
– Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cantau doua prietene in duo.
– Nu se spune duo se spune duet.
– Ma scoți din sarite, cum dracu de ești asa de incuiat? Duet e cand doi barbați se bat cu sabiile.
– Ala se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecator, aveam tunel pe limba dar am simțit ca mi se face negru in fata ochilor și nu m-am mai putut stapani și am aruncat-o pe geam.

Liniște in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la Hector.

Articol participant la Superblog 2013 – proba Reeija (firma de la care soția cumpărase o geantă).

Sursa banc: folclor.

În ultimii, în principal din cauza crizei economice, dar și din considerente de mediu, numărul de autoturisme cu sistem hibrid de propulsie a crescut.

Dacă pe vremuri aveai de ales doar între motoarele termice clasice, acum motoarele electrice au început să câștige teren. Era și normal, având de partea lor toate avantajele. O mașină hibrid este mai silențioasă decât una cu motor pe benzină și are un cuplu și un consum mai mic decât una pe motorină. Singurul minus major ar fi cel legat de preț.

Toyota a ținut pasul cu timpurile, aducând pe piața auto modele noi, precum Yaris Hibrid, Auris Hibrid și chiar Auris Touring Sports Hibrid, pentru a acompania modelul eco care deja a făcut istorie: Prius. Chiar dacă noile modele arată ca variantele cu motorizări standard, aparențele înșeală și de această dată, micuțele autoturisme fiind capabile să vă inducă impresia că plutiți, nu că sunteți la volanul unei mașini. Noroc cu gropile de pe drumurile românești că aduc șoferii la realitate.

Avantajul când ai o astfel de mașină, care este foarte economică, este că te poți plimba în voie. Poți face excursii lungi, prin toată Europa, fără a fi nevoie să oprești la fiecare benzinărie. Vă dați seama cum ar fi să faci un tur al Europei și să dai pe carburant cât ai fi dat pe un tur al României într-un SUV? Mie mi-ar plăcea enorm. Și se și potrivește cu vremurile grele în care ne aflăm, când lumea nu mai are așa de mulți bani de dat pe carburant.

Am trecut săptămânile trecute pe lângă un model hibrid și nu mi-a venit să cred cât e de silențios. Se auzea doar motorașul de la servodirecție. Asta numesc eu transport liniștit. E drept că din când în când simți dorul unui motor care să sune sportiv, măcar pentru a avea impresia de mișcare în traficul din capitală, însă aș renunța la sunet pentru un moment de liniște. Un moment în care să am senzația că plutesc.

 

Articol participant la SuperBlog 2013.

În 2009 toată lumea a fost afectată de criza economică. Unii au resimțit-o mai mult, renunțând la lux, alții mai puțin. Din cei care nu au fost loviți atât de puternic de recesiune, un caz aparte mi-a sărit în ochi.

Mergeam pe stradă și un trecător m-a oprit și m-a rugat să-i împrumut telefonul pentru a efectua un apel. Mi-a spus o poveste înduioșătoare cum că ar fi fost jefuit în timp ce mergea pe o străduță mai lăturalnică. L-am întrebat de ce nu merge la poliție să facă reclamație și a spus că nu are rost, pentru că omul care-l tâlhărise era un om sărac și înfometat, iar fapta a săvârșit-o pentru că avea nevoie de bani pentru hrană.

I-am împrumutat telefonul, a sunat pe cineva, a cerut ajutor și a spus locația. Scurt și fără explicații. Apoi mi-a mulțumit pentru ajutor. Am insistat cu întrebările, fiind curios să descopăr de unde apare această bunăvoință de a lăsa un infractor liber și mi s-a răspuns scurt și sec:   -Acum nu-ți pot da mai multe amănunte, deoarece trebuie să ajung la o întâlnire importantă. Te aștept diseară la cină. Vreau să mă revanșez pentru că m-ai ajutat. Nu accept un refuz. Diseară îți voi răspunde la toate întrebările. Eu stau pe strada Zorilor, la numărul 3. Ne vedem atunci, mulțumesc de ajutor. Și a plecat.

Fiind curios să aflu ce fel de om se comportă așa, am dat curs invitației. Am mers la adresa indicată și am fost uimit să am în fața ochilor o casă imensă, cu două etaje și cu o arhitectură superbă. Genul de casă construită cu bun gust și desesnată de un arhitect celebru, cum erau pe vremuri. Am sunat la interfon și poarta s-a deschis. Imediat a ieșit din casă omul pe care-l ajutasem. Era îmbrăcat cu un costum nou, de culoare gri cu butoni deosebiți.

-Îmi pare bine că ai venit, te rog să intri.

Și am intrat. Casa denota bogăție și bun gust. De la candelabrele enorme și până la pachetul masiv perfect întreținut de sub pianul din hol, toate erau fără niciun fir de praf. Ne-am așezat la masa care ne aștepta deja aranjată, iar o persoană ce semăna leit cu Alfred din Batman,  ne-a adus o sticlă de vin. Un cabernet roșu, din 1954.

-Vreau să-ți mulțumesc din nou pentru că m-ai ajutat. Acum sper că înțelegi de ce nu am pierdut vremea cu plângeri la poliție pentru un telefon. Eu reprezint familia LuxuryGifts.ro . Ne ocupăm cu vânzarea de bijuterii și cadouri, de trei generații. Bogăția mea este o binecuvântare și totodată un blestem, fiind greu să-mi găsesc o femeie care să mă aprecieze pe mine, nu banii mei.  De aceea, dacă am putut să-i fiu de folos acelui om care m-a jefuit de foame, chiar dacă știu că banii pe care i-a luat de la mine îi vor ajunge doar câteva zile, mă bucur că am făcut-o. Pedeapsa lui va fi sărăcia la care se va întoarce. Eu locuiesc singur în această casă și nu prea am prieteni. Așa că te-aș ruga să-ți petreci această seară fiind prietenul meu.

Și am stat la povești până dimineață, admirând luxul în care trăia un om, într-o țară afectată de criză.

-sfârșit-

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

 

Toți am fost cândva copii. Tineri care nu au responsabilități, nu au grija zilei de mâine și care își ocupă timpul liber cu joc și voie bună.

E interesant că deși există o mulțime de jocuri pe care le jucam în copilărie, întotdeauna regulile erau știute de toți participanții, fără o explicare prealabilă. Ca și cum acel joc era deja cunoscut. Un fel de amintire dintr-o viață anterioară, în care am mai fost pentru o perioadă copii.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, apar responsabilitățile, dragostea, ideile de viitor și conștiința. Nu mai ai timp de joc. Sau dacă ai, preferi să-l folosești altfel pentru că acum realizezi că nu mai ești un copil și că fiecare moment din viață e important, că timpul trece.  Așa că preferi să citești o carte bună, sau să urmărești un film. În ultima perioadă se fac din ce în ce mai multe ecranizări după romane de succes. După ce anul trecut am avut o ecranizare a primei părți din trilogia „Jocurile Foamei”,  dar și serialul “Urzeala tronurilor”, anul acesta a apărut filmul inspirat de cartea “Jocul lui Ender”, un roman despre un puști de 6 ani care este antrenat în Școala de luptă pentru a salva lumea, la urma urmei, lupta fiind doar un joc.

Chiar dacă este evident că romanele sunt mai bune decât varianta cinematografică pe care au inspirat-o, multă lume preferă filmul din cauza lipsei de timp. Adulții nu mai au nici timp, nici chef de joc. Copiii au întotdeauna timp de joc. Îmi aduc aminte cum renunțam și la somn pentru a mă juca pe calculator. Odihna nu era chiar așa importantă, puteam să mă odihnesc oricând. Plus că eram tânăr și energic.

Acum, în viața de adult, mă joc de-a mersul la serviciu, de-a șoferul responsabil și toate cele. Alte jocuri, pe care în copilărie nu le puteam face, însă acum sunt oarecum necesare.  Dar dacă stai să analizezi, toate acele jocuri din copilărie practic sunt variante simplificate a ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi a adulților, fiecare copil adoptând întrun joc povestea preferată de el.

Jocurile „de-a familia”, „de-a doctorul”, sunt astfel de exemple, în care cei mici își doresc oarecum să facă și ei ce fac adulții, neștiind că de multe ori cei mari „se joacă” de nevoie. Dacă atunci când ești mic îți alegi singur jocurile care-ți plac, în viața de adult lucrurile stau puțin altfel, fiind de multe ori nevoit să faci compromisuri doar pentru că un job este mai bine plătit ca altul și pentru că banii sunt un rău necesar în zilele noastre. Întradevăr, ar fi frumos ca fiecare să practice exact ce-i place. Am avea medici care vindecă oamenii din dorința de a ajuta (nu insinuez că nu există și acum, însă nici nu spun că nu este o meserie din care se câștigă), am avea forțe de ordine care nu ar face abuzuri și politicieni care ajută oamenii, nu care sunt interesați doar de propriul buzunar.

Toate aceste situații nu fac decât să ne dea de gândit și să ne deschidă ochii asupra faptului că fiecare lucru trebuie făcut la vremea lui. Joacă-te când ai timp de joc, pentru că vei avea timp și să fii adult.

 

Articol participant la SuperBlog 2013.