Category: Superblog

Astăzi mi-am dat seama că nu mă gândesc suficient de mult la părul meu. Și cred că rămâneam așa, indiferent față de propria-mi podoabă capilară, dacă nu mi se atrăgea atenția în cadrul SuperBlog 2013, cu proba despre păr.

Așa se face că fiind întrebat ce probleme am avut eu cu părul, am realizat că nu am stat niciodată atenție miilor de fire care-mi acoperă scalpul să nu mă bată soarele și să zică lumea că-s bătut în cap (de soare).  Singurele ocazii în care mă gândeam la păr era atunci când trebuia să-l tund. Să fie asta o problemă? Că îmi crește părul prea repede?

E o chestiune foarte interesantă. Pe de-o parte există oameni care vor să aibă păr. Și nu au. Și le trebuie tichie de mărgăritar. Și cheltuie sume de bani pe tratamente și operații și implanturi și peruci și alte chestii, doar pentru a fi în rândul oamenilor păroși.

A doua categorie este formată din oamenii cu exces de păr. Care vor să scape de păr, în special de pe corp. Și apelează din nou la multiple tratamente pentru a avea pielea curată precum fundul unui bebeluș (sau asta era din altă reclamă?).

A treia categorie, cea a oamenilor care se mulțumesc cu cât păr au, reprezintă majoritatea populației. Oamenii se împacă cu ideea că într-o zi vor albi, iar peste ceva vreme riscă să rămână fără podoaba capilară. Și conștientizează că e o evoluție firească și nu trebuie oprită pentru că are un farmec aparte, ca fiecare lucru.

Și că tot vorbim de păr, mă gândeam că omul e singura specie al cărui păr crește suficient de lung încât e musai să fie tuns. V-ați gândit la asta? Chiar dacă nu folosești nu știu ce tratament natural gen Gerovital Plant Tratament (de la Farmec), părul tot îți crește. Poate nu la fel de des și frumos, dar el tot va crește. Și va trebui să-l tunzi.

Mai știți vreo specie la care să se întâmple așa?

Model foto: Nina Dobrev

Stimați cititori, pentru articolul de astăzi, articol participant în competiția Superblog 2013, am onoarea să vă prezint rețeta unei dimineți sănătoase.

Pentru această rețetă aveți nevoie de unul din multele storcătoare de fructe (disponibile cam la orice magazin online) și de fructe, la alegere, după gust. Recomandarea mea constă în fructele de sezon, în principal mere. De ce mere? Pentru că nu sunt scumpe, sunt produse în România și sunt mai bio. La urma urmei ideea e să facem o dimineață sănătoasă, nu una fițoasă.

Acum, de preferat ar fi să avem unul din acele , pentru o eficiență crescută de extragere a sucului. Însă orice storcător poate fi folosit. În absența unui storcător, fructele pot fi tăiate cubulețe, presate cu o presă de usturoi și apoi strecurate printr-o sită, pentru a separa sucul de resturile de pulpă. De asemenea, se poate folosi un elefant (în caz că locuiți în India și aveți unul în gospodărie).

Revenim la rețetă.

Se iau merele, cam 4 bucăți, se spală bine, iar apoi se taie în 4. Se bagă storcătorul în priză, se pornește și apoi se introduc fructele în el. Pentru a păstra gustul natural de fructe cât mai nealterat, încercați să nu băgați și mâna în aparat. Rețeta de bloody Mary este alta, oricum.

După ce sucul este gata, se va servi dimineața, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de orice formă de mâncare sau cafea. Acest proces se va repeta până când vă veți simți plini de energie, mult mai sănătoși și/sau sătui de sucul natural de fructe.

Pentru o curățare completă a organsimului, întregul regim alimentar poate fi înlocuit cu sucul natural de fructe, proaspăt stors în casa dumneavoastră. Vă garantăm că în câteva luni vă curățați de tot.

Poftă bună!

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare, dacă apar manifestări neplăcute adresați-vă medicului sau farmacistului. Dacă doriți să cumpărați mere naturale mă puteți contacta pe mine, folosind formularul de contact sau Facebook/telefon pentru o ofertă.

Știți introducerile acelea clișeice din filme, când EL vine cu o mașină super frumoasă și toată lumea se oprește din tot ce făcea, ca să-l admire? Cam așa au făcut și organizatorii SuperBlog 2013. Au deschis ediția cu o probă despre Toyota Corolla.

Ziceți voi dacă e corect una ca asta. Cum să fim creativi când ne-au pus în față o asemenea bijuterie? Mie mi-a luat o săptămână să pot ieși din faza de admirat și să mă pun pe scris povești p-aici. Noroc că a fost mai răcoare afară zilele trecute și mi-am revenit mai ușor.

Acum, pe bune, voi ați văzut noua Corolla? E pur și simplu ceasul elvețian al mașinilor. Pe lângă fiabilitatea dovedită de brandul nipon de-a lungul anilor, aici avem și un design superb, dar și numele unui model care a reușit să devină cel mai vândut model din toate timpurile. Nu am un top auto cu cifre, însă dacă nu mă credeți, puteți să vă documentați.

Eu fusesem impresionat și de vechiul model, însă japonezii au reușit să se întreacă pe ei înșiși cu noua Corolla. Dacă o țin în ritmul acesta de evoluție, în câțiva ani nu va mai fi mare diferență între Toyota și gama de lux, Lexus. Nu că ar fi un lucru rău.

Revenind la probă, unde mi se și cere părerea despre estetica și fiabilitatea unei mașini în viața de zi cu zi, aș putea spune aici că publicul se împarte în două mari categorii. Prima categorie ar fi formată din cei care pun un accent mai mare pe partea estetică a vehiculului, poate pentru că se bazează mai mult pe aparențe; nefiind interesați de fiabilitate (nu prea contează cât ține mașina dacă tu faci 15km / zi, până la cafenelele de pe Dorobanți, de la vila ta din Pipera; oricum peste 1 an vei avea un model care nu va mai atrage pițipoancele).

Cea de-a doua categorie, a oamenilor pragmatici, e formată din oamenii care muncesc pentru bani și care apreciază valoarea unui lucru. De aceea tind către vehicule mai fiabile, în detrimentul celor arătoase. Aici intră majoritatea oamenilor, mulți fiind chiar forțați de puterea economică proprie să facă această alegere.

Acum, după 2008, prețurile pe piața auto au mai scăzut, mașinile au devenit mai frumoase și poți să-ți iei o mașină care să fie și fiabilă și frumoasă. Cum ar fi noua Corolla, că tot am vorbit de ea. Când prețul de pornire pentru o asemenea mașină este de numai 13500€, chiar te gândești serios la această variantă.

În 2008, în bloggingul din România a apărut un concurs. Un concurs ce a schimbat radical blogosfera. Un concurs care încuraja creativitatea și care ajuta bloggerii să se redescoopere. Acel concurs se numea SuperBlog.

De atunci, în fiecare an, toamna, când se termină activitățile recreative din timpul sezonului însorit, iar lumea revine din vacanță, concursul își deschide listele de înscriere pentru bloggerii care vor să devină superbloggeri. Anul acesta, de la 1 octombrbie, nu începe doar noul an universitar ci și ediția din 2013 a SuperBlog.

Până la data scrierii acestui articol (n.r. penultima zi de înscrieri) s-au înscris deja 209 bloggeri. Cum multă lume lasă această înscriere pe ultima sută de metri, sunt convins că se va depăși numărul de 228 de participant, câți au fost prezenți la ediția de anul trecut a minunatului concurs. Să vedem însă câți vor ajunge la final, asta e interesant.

M-am tot gândit dacă și cu ce blog să particip și până la urmă am decis că și acest blog merită o șansă la o ediție de toamnă. Spring Superblog i-a prins bine când era mic, dar acum, după aproape 7 luni de existență în mediul online, e pregătit pentru o competiție mai acerbă. Și Superblog 2013 e exact concursul de care avem nevoie, atât blogul, cât și eu, care am început să scriu cam rar.

Așa că, în următoarea perioadă vă invit să aflăm împreună “ce superputere are blogul meu”, la SuperBlog 2013. Nu știu dacă e tocmai ok să fac publică o superputere, având în vedere că supereroii își protejează identitatea, dar dacă e să fie vreo problemă o să dau vina pe Claudia. De ce? Ea a creat această competiție și ea m-a determinat să particip.

Așa că, pentru a nu lăsa loc de interpretări, scriu aici negru pe oaie: “particip la Superblog 2013”.

All good things come to an end. Așa s-a întâmplat și cu Spring SuperBlog 2013.

Și într-un fel e mai bine că s-a terminat. Păi cum nu? Dacă nu se termina, mă mai întâlneam eu azi cu superbloggeri la Gală? Mai aveau oamenii motiv să se adune din toate colțurile țării?

Se putea, dar era mai greu. Era mai greu să strâng atâția superbloggeri la un loc, fără o ocazie așa de importantă, chiar dacă e firesc ca bloggerii să viețuiască pe la RSS Pub (care acum are mese și afară, la aer și soare).

Un alt motiv (pașnic, că revolte sunt la Universitate în fiecare zi) pentru oameni să se adune din toate colțurile țării ar fi fost să vadă cât de frumos era îmbrăcată gazda noastră, Claudia Pătrașcu.  Sau pur și simplu să vadă ce bună e cafeaua în RSS Pub, că doar nu se numește cafeneaua bloggerilor degeaba.

Motive puteau fi multe, însă această gală era necesară. Trebuia să marcheze finalul unei noi ediții reușite de Superblog. Prima ediție de primăvară. O ediție dedicată fetelor. (se auzea ceva azi, prin sală, de o ediție SuperBlog în mai, poate aceea va fi dedicată bărbaților, ca să fim chit).

De la 1 martie am fost provocați să ne instalăm primăvara pe blog. După 14 probe, 145 participanți, 75 de finaliști, o mie trei sute și ceva de articole scrise (mda, WOW), azi a venit vremea ca superbloggerii să simtă aprecierea pentru creativitatea lor din ultima luna. Surpriza ediției a constat în faptul că prima clasată, a fost prezentă prin telefon, fiind plecată în Italia. Însă sora ei a fost prezentă printre noi, că doar nu era să le lase pe surorile Istrate să fie singura pereche de surori din concurs (sîc!).

Chiar dacă a fost o ediție mai feminină a SuperBlog, numărul de bloggeri masculini a fost destul de mare, iar Radu a reușit să se claseze pe locul doi.  Felicitări pentru reprezentarea sexului tare printre atâtea superbloggerițe talentate! (aștept drepturi de autor pentru cravata genială cu oițe, în blogosferă oaia e brandul meu )

Pentru cei care nu au reușit să ajungă la această frumoasă Gală, RSS Pub împreună cu organizatorii SuperBlog au pus la dispoziție și o transmisiune live prin internet (că doar trăim în era 2.0).  Transmisiune pe care am făcut-o oarecum interactivă cu ajutorul Facebook, comunicând cu Larisa, care lenevea prin Brașov.

A fost încă un eveniment extraordinar în care lumea s-a simțit bine și în care superbloggerii s-au cunoscut offline.

Felicitări tuturor care au făcut SuperBlog posibil! Ne vedem la următoarea ediție. În luna lui Mai, zic….