În ultima vreme am început să scriu mai des despre teatru. Însă nu v-am spus de ce consider că această artă este una dintre cele mai importante, din cele șapte. Sau dacă am mai zis, mă voi repeta, am voie :P.
Cu toate că unii consideră teatrul ca fiind învechit, preferind metode de divertisment mai moderne, eu nu sunt de acord cu acest mod de gândire. Este adevărat că dramaturgia există încă din Grecia Antică. Această trecere a timpului a făcut să perfecționeze arta și să dovedească imortalitatea sa în fața trecerii erelor.
Unul din aceste teatre care au rezistat cu stoicism în fața trecerii anilor este Teatrul Evreiesc de stat, teatru care are aproape 130 de ani de tradiție în România. Un teatru a cărei trupă momentan joacă pe alte scene, de când clădirea învechită a rămas fără acoperiș. Îmi amintesc că imediat după nefericitul eveniment, doamna Maia Morgenstern, directorul acestui teatru a declarat că actorii vor susține un spectacol pentru a sensibiliza opinia publică în legătură cu salvarea clădirii. Sunt sigur că totul se va rezolva cu bine pentru că la asta se pricep cel mai bine actorii: la a transmite emoții.
Încă nu am ajuns la spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, nefiind chiar atât de bine promovate, problemă cu care se confruntă teatrul românesc în general. Dacă noile apariții cinematografice sunt anunțate cu surle și trâmbițe, spectacole care s-au jucat de multe ori cu casa închisă nu au deloc publicitate. Sau nu este eficientă, eu nevăzând nicio reclamă la o piesă de teatru, până acum. Excepție făcând afișele de pe stâlpii din preajma teatrelor și teatrele nou apărute, care sunt mai prezente în mediul online.
Eu sunt de părere că dacă ar exista mai multă expunere mediatică, lumea ar merge în număr mai mare la teatru. Pentru că trăirile pe care transmit actorii nu le poți simți nici în cel mai 6-7-8D film produs de Hollywood. Garantez.
Tocmai de aceea consider că această promovare în cadrul SuperBlog Spring 2014 este demnă de laudă și merită aplaudată. Felicitări!


Diversitate. Acesta ar fi cuvântul care ar defini cel mai bine piesa “Ce poți face în 10 minute?” de la Teatrul Roșu.
Se spune că “frumusețea stă în ochii privitorului”. Cel mai mult, însă, observăm că această sintagmă se aplică în artă, mai exact în pictură.
Spectacolul este unul foarte vesel, axat pe trăirile pe care le transmit personajele, nu pe decor. Trei prieteni vechi ajung să fie foarte aproape de ruperea prieteniei atunci când Serge, unul dintre ei, cumpără o operă de artă pe care Marc și Ivan nu o înțeleg. E și greu de înțeles având în vedere gradul de abstractizare al tabloului cu linii albe pe fundal alb (cam ca cel din dreapta).
May 16, 2014 at 2:24 pm
[…] centrul peronului atenției, actorul Cătălin Stelian (Trăiește-ți Fanteziile, De ce tocmai tu) are din nou un rol pe cât de complex pe atât de amuzant. El va juca rolul […]