Teatru – Teatru la cinema

De-a lungul timpului, teatrul a fost una dintre artele care au distrat publicul cel mai mult, oamenii regăsindu-se cu ușurință în diferitele tipuri de spectacole ce erau jucate pe scena din fața lor, fie că aceasta era mică sau enormă, fie în aer liber sau acoperită. Însă, odată cu evoluția tehnologiei și cu apariția cinematografiei și răspândirii televizoarelor în fiecare casă, oamenii au început să vină la teatru într-un număr din ce în ce mai mic.

Fie din comoditate, fie din spirit de economie (e mai ieftin să stai acasă sau să mergi la un film decât la un spectacol mare de teatru), publicul teatrelor s-a reorientat către alte forme de divertisment. Unii preferă să stea acasă să vadă un film, alții merg să vadă filmul la cinema, iar alții preferă să iasă la o bere cu prietenii.

Însă teatrul nu-și uită publicul. Pentru a-și recupera spectatorii, în ultima perioadă, teatrul s-a adaptat după nevoile oamenilor pentru a recupera iubitorii de arte simple. Așa au apărut teatrele în Pub-uri & Cafenele, pentru a fi aproape de cei care vor să bea o bere cu prietenii, timpul lor fiind limitat de programul încărcat de la jobul corporatist. Tarifele au scăzut și ele, chiriile fiind mult mai mici decât cele din sălile teatrelor cu renume; totul pentru public, din pasiune pentru artă.

Acum, teatrul a evoluat din nou. Cum întâi se observă o nevoie și apoi se găsește o soluție, s-a dorit ca teatrul să fie mai aproape și de cei care vor să-și petreacă timpul pe la mall, pentru a-și cumpăra diverse. Așa a luat naștere proiectul Teatru la Cinema. Pe principiul: dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed, cei de la talentAgency.ro au creat acest produs integrat prin care aduc în sălile de cinematograf piese de teatru, de diferite tipuri.

Am avut ocazia să particip la o seară cu teatru de improvizație, când pe scenă erau băieții de la Backstage Boys. Interesantă experiență, mai ales prin prisma faptului că teatrul de improvizație este întotdeauna unic. Băieții par a fi la început, motiv pentru care vreau să le urez succes în carieră. Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat Sever, chiar are talent de improvizator.

Horațiu Mălăele spunea că “improvizația este arta de a planifica rapid”. Mă rog, o fi spus-o și altcineva, dar eu de la el am auzit-o. Și pentru a promova această artă, cei de la Teatru la Cinema au pus în programul lor din fiecare vineri, spectacole cu trupe de teatru de improvizație. Am înțeles că pe scenă vor urca și cei de la Comedy.Show și iELE, așa că merită să vă faceți timp să mergeți la cinema la teatru la Teatru la Cinema. :)

În serile de sâmbătă, pe scena din cinematograful Movieplex, din Plaza România, în sala în care nu vor fi filme demne de Oscar, vor fi actori live care vor juca spectacole de comedie, tot în cadrul acestui proiect. Iar serile de duminică vor fi animate de show-uri de Stand-up comedy. Pentru a oferi ceva și celor mici, aceștia vor avea propriile spectacole de improvizație, respectiv teatru pentru copii, în week-end de la ora 11.

Momentan, proiectul Teatru la Cinema se desfășoară doar în mallul Plaza România, însă eu sper ca fenomenul să ia amploare și să avem teatru în fiecare mall. Până atunci, ne vedem la Plaza.

Distracție plăcută!

PS: Mulțumiri pt ocazia de a participa la acest frumos proiect: Raluca, Cristina și Nicoleta. Ne vedem la Teatru la Cinema.

5 Responses to “Teatru – Teatru la cinema”

    • Nicoleta says:

      Andrei şi eu îţi mulţumesc frumos pentru că ai fost alături de noi!
      Te aşteptăm cu drag la Teatru la Cinema! :)

 

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Cinefil – Boyhood

BoyhoodBoyhood / 12 ani de copilărie, un film premiat deja cu 3 Globuri de aur, pentru cel mai bun film, cea mai bună regie și cea mai bună actriță în rol secundar, își face apariția în cinematografele din România din 6 februarie.

Cu 6 nominalizări la premiile Oscar și cu ideea inovativă de a fillma un personaj pe parcursul a 12 ani de viață, mai exact cei doisprezece ani de când Mason (Ellar Coltrane) s-a înscris în clasa I (acolo n-aveau clasa 0) și până la plecarea lui la facultate, urmărind evoluția fizică și emoțională a acelorași actori.

Pelicula, care se îndinde pe durata a două ore și 45 de minute se concentrează mai mult pe trăirile celor patru membri ai familiei, neavând o acțiune plină de suspans care să țină spectatorul cu sufletul la gură. Famila lui Mason, formată din cei doi părinți divorțați și sora sa Samantha (interpretată chiar de fiica regizorului – Lorelei Linklater) îl face pe acesta să treacă prin momente dificile, semnificative pentru un copil.

Ambițiosul proiect al regizorului Richard Linklater a fost încă de la bun început gândit să dureze atât de mult, acesta stabilind cu Ethan Hawke (The Purge) ca, în cazul în care el moare în timpul filmărilor, regia să fie preluată de Ethan care interpretează în film rolul tatălui lui Mason. Ideea de bază a lui Linklater, pentru acestă peliculă ale cărei filmări au durat 45 de zile din cele 4000 pe parcursul cărora se desfășoară acțiunea, a fost aceea de se întâlni cu actorii din distribuție pentru a face scurt metraje de câte 10-15 minute pe care ulterior să le unească în ceea ce avea să devină Boyhood.

Pentru o notă crescută de autenticitate a poveștii, acțiunea se desfășoară în Texas, statul natal al lui Ellar Coltrane, iar coloana sonoră este adaptată fix perioadei în care s-au făcut filmările.

Un alt aspect care mi s-a părut interesant a fost acela că filmul nu avea un nume la început, iar apoi s-a hotărât ca acesta să se numească 12 ani. Însă, pentru a evita confuziile cu 12 Ani de Sclavie, regizorul a decis să-i schimbe din nou numele în Boyhood. 

Vizionare plăcută!

Boyhood este distribuit în România de RoImage.

Cinefil – American Sniper

American sniper / Lunetistul american - posterDupă ce, în urmă cu câțiva ani, aveam o poveste frumoasă despre un lunetist rus (Vassili Zaitsev) în filmul Enemy at the Gates, era doar o chestiune de timp până să-și amintească americanii că și ei au avut un lunetist în istoria lor și că a fost mai periculos decât rusul mai sus menționat. Așa a apărut, 14 ani mai târziu, American Sniper / Lunetistul american.

În regia lui Clint Eastwood, renumit pentru filmele în care era mare pistolar în Vestul sălbatic, dar și pentru titluri cunoscute pe care le-a regizat, cum ar fi J. Edgar, Invictus sau Gran Torino; American Sniper se luptă pentru premiile Oscar din acest an cu filme precum Birdman, Boyhood, The Grand Budapest Hotel, The Imitation Game și Whiplash, fiind printre favorite (cu toții știm cât de mândri sunt americanii de forțele lor armate). Pelicula are 6 nominalizări la Premiile Oscar, iar în SUA a câștigat premiul AFI pentru Filmul Anului.

American Sniper la bază povestea eroului marinei americane, lunetistul Chris Kyle, a cărei precizie a salvat nenumărate vieți pe câmpul de luptă, transformându-l pe acesta într-o legendă. Filmul aduce în prim-plan drama prin care Chris, interpretat de Bradley Cooper (The Hangover), trece când ajunge acasă, după ce a fost pe front în patru misiuni de război.

Faptele reale din care este inspirat filmul fac din American Sniper o poveste emoționantă și cutremurătoare care scoate în evidență lupta internă pe care o duc soldații, atât în război cât și în afara sa.

Filmul este distribuit în România de Freeman Entertainment și deja rulează în cinematografele partenere din toată țara, de săptămâna trecută. Mulțumită distribuitorilor am reușit să obțin pentru voi un interviu cu Bradley Cooper și Sienna Miller. Vă recomand să-l urmăriți după ce vedeți filmul, pentru a vă feri de eventuale spoilere, dar alegerea vă aparține.

Vizionare plăcută!

Interviu cu Bradley Cooper și Sienna Miller:

Cinefil – The imitation Game

Imitation Game / Jocul codurilorDe azi, 30 ianuarie, rulează pe marile ecrane filmul The Imitation Game / Jocul codurilor, această dramă biografică ce-l are în centrul poveștii pe Alan Turing și viața sa din timpul Războiului.

Pentru cei ce nu știu, Alan Turing matematicianul care în timpul celui de-al doilea Război Mondial a reușit să creeze o mașină care să decripteze comunicațiile nemților, influențând astfel soarta războiului, reducând atât durata acestuia cât și numărul de victime.

The Imitation Game își concentrează acțiunea pe cea de-a doua parte din scurta viață a lui Turing, cea care, de altfel, l-a făcut cunoscut atât pentru geniul său în domeniul matematicii (chiar și în film se menționează că la 26 de ani era cel mai bun matematician al Marii Britanii) dar și pentru munca sa premergătoare invenției computerelor.

Alan Turing este interpretat fără cusur de către Benedict Cumberbatch (Star Trek- Into Darkness), care este și nominalizat la Premiile Oscar din acest an pentru acest rol. Aceeași interpretarea i-a adus și o nominalizare la Globurile de Aur, una la premiile BAFTA și altele de la competiții mai puțin cunoscute. Niciun premiu din Germania, probabil din cauză că personajul sparge Enigma :).

Tot din distribuția de excepție ce i-a adus peluculei The imitation Game un număr de 5 nominalizări la Globurile de Aur și 8 la Premiile Oscar, mai fac parte și Matthew Goode (Stoker) și frumoasa Keira Knightley (Pirații din Caraibe) care interpretează rolul lui Joan, singura fata din echipa care a ajutat la costrucția lui Christopher și cea cu care Turing avea să se căsătorească, în ciuda faptului că era homosexual.

The Imitation Game este genul de film care îți prezintă faptele, fără a încărca povestea cu detalii nesemnificative, doar de dragul de a lungi filmul aiurea. Cu toate că există câteva neconcordanțe cu realitatea, cum ar fi culoarea părului lui Joan, sau alte mici lucruri care nu existau la vremea respectivă (le găsiți aici), povestea este una frumoasă despre inteligență și perseverență, o poveste ce nu trebuie ratată.

Vizionare plăcută!

Filmul este distribuit în România de ForumFilm.

Cinefil – Mortdecai

MortdecaiÎn filmul regizat de David Koepp după scenariul lui Eric Aronso, povestea picantă a aristocratului care iubește viața dusă în cele mai bune condiții este de fapt povestea lui Charlie Mortdecai din trilogia cu același nume, scrisă de  Kyril Bonfiglioli.

Cartea a fost publicată pentru prima oară în 1970 și tradusă în numeroase limbi; este cunoscută deja publicului din Franța, Spania, Italia, Germania și Japonia.

Comedia abundă în umor negru englezesc și este realizată cu o atenție până la cel mai mic detaliu. Mă refer aici la logica firului epic, la calitatea intrigilor repetate, la perfecțiunea efectelor și a editării filmului, la calitatea decorului și creării atmosferei de epocă (Londra nu mai arată de mult așa cum este filmată în Mortdecai).

Charlie Mortdecai este un aventurier, un aristocrat iritant și poate un pic tâmp, un oportunist și detectiv de ocazie, ahtiat după mâncarea bună și după femeile frumoase.

Situația financiară jenantă în care se află, cât și inconvenientele de ordin legal pe care vrea să le șteargă, îl obligă sa accepte o mare provocare. El pornește pe urmele unui tablou furat despre care se crede că ar conține un cod  bancar secret ce ascunde o mare sumă de bani, cât și aurul aurul ascuns al unui ofițer nazist. Pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit, eroul se folosește de servitorul sau credincios, Jock, ce îl scapă de primejdie de fiecare dată. Joanna (Gwyneth Paltrow), frumoasa lui soție, pornește și ea în căutarea tabloului pierdut. Cu iscusința ei, Joanna dezleagă misterul tabloului și filmul se termină într-un cadru fericit.

Johnny Depp (Charlie Mortdecai în film) spune ca a fost o plăcere să joace rolul unui ‘corupt’. Charlie este un personaj complet diferit de ceea ce a jucat Depp până acum, iar provocarea a fost pe măsură. În Daily Express, Johnny spune că s-a distrat copios în timpul filmărilor: “Paul Bettany (Jock Strapp în film) m-a făcut să râd atât de tare încât mi-a căzut mustața”.

Depp (Transcendence), Paltrow (Iron Man 3) și Bettany (ambele menționate anterior) joacă exemplar, întreaga producție este o plăcere vizuală care probează profesionalismul din toate punctele de vedere. Filmul va fi cu siguranță nominalizat la multe competiții cinematografice de gen în 2015.

La noi rulează în cinematografele partenere Intercom începând cu 23 ianuarie.

Vizionare plăcută!

Un articol de Victoria Baltag.