Tocmai citeam o declarație de presă a lui Nick Hayek, CEO-ul grupului Swatch în care spunea că acțiunea de astăzi a Băncii Naționale Elvețiene (cea prin care se renunță la reglementările referitoare la cursul franc – euro ) este ca un tsunami, pentru exportatori, pentru turism, pentru toată țara.
În caz că nu sunteți la curent cu știrile, cursul de schimb pentru un franc elvețian a crescut cu aproape 30% după anunțul făcut de Banca Elvețiană. Așa că exporturile vor scădea. Pe termen lung și doar în teorie.
De ce spun asta? Pentru că pe termen scurt lumea se va înghesui să cumpere ceasuri cadou, pentru a prinde un preț cât mai bun. De ce zic ceasuri? Pentru că acesta este unul dintre principalele și puținele produse pe care le exportă Elveția. Ei fac ceasuri, brânză (șvaițer), briceaguri și bănci. Așa că, pe termen scurt, vânzările vor crește. Pe termen mediu și lung, nu cred că vor fi afectate. Lumea se va obișnui cu diferența de curs, iar produsele sunt oarecum elitiste, iar cei care le cumpără nu se vor orienta către alte branduri. Nu văd pe cineva care ar vrea un Rolex să spună că nu-și mai permite pentru că a crescut cursul pentru franc.
Cu turismul e mai discutabilă treaba, concurența fiind oarecum mai mare. Mă refer strict la turismul de iarnă, pe pârtii. Dacă nu-ți plac prețurile mergi să schiezi în altă parte, dar vei avea parte de aceeași calitate a pârtiilor?
O altă perspectivă ce trebuie avută în vedere este aceea că Elveția va reveni asupra deciziei. Poate nu azi-mâine, dar în câteva luni, în urma unor aparente discuții și presiuni din partea UE. Cursul pentru franc va scădea, totul va fi ca înainte, dar ei au câștigat datorită panicii de acum.
Totuși, dacă un brand cu renume, precum e Swatch, se declară îngrijorat pentru o evoluție de curs, înseamnă că vânzările la nivel global nu merg foarte roz.
Sursa citat: Ziarul Financiar
Birdman / Omul pasăre (Virtutea nesperată a ignoranței) este o dramă comică, cu accente psihologice, centrată asupra personajului Riggan (Michael Keaton), un actor care cândva a făcut istorie la Hollywood cu personajul Birdman. Acum, Riggan încearcă să regizezze o piesă de teatru pe Broadway.
Riggan investește totul în încercarea sa de a regăsi faima pe care o avea pe vremea când era Birdman, însă își dă seama că nu e chiar atât de ușor pe cât pare să fii și dramaturg și regizor și actor principal.
Acțiunea filmului se concentrează mult asupra trăirilor personajului Riggan, oferind peliculei un aer psihologic. Lupta interioară pe care acesta o duce influențează nu doar evoluția sa ci întreaga piesă de teatru pe care o pune în scenă. Birdman devine un fel de alter-ego al lui Riggan, o identitate de care acesta încearcă să scape pentru a se dedica scenei.
Modul în care scenele psihologice se îmbină cu momentele umoristice scoate în evidență drama prin care trece personajul. Coloana sonoră, încărcată cu un ritm de tobe care parcă-i răsună în cap lui Riggan, imprimă spectatorului o parte din trăirile interioare ale personajului.
Distribuția adună nume cunoscute, precum Michael Keaton (Need for Speed), Emma Stone (The Amazing SpiderMan), Edward Norton (The Grand Budapest Hotel) și Zach Galifianakis (Hangover), Naomi Watts (Diana) și Andrea Riseborough (Oblivion), contrastând oarecum cu povestea în care doar Riggan foarte cunoscut.
Birdman a câștigat 2 Globuri de Aur, pentru cel mai bun actor într-un rol principal într-o comedie și pentru cel mai bun scenariu. De asemenea, imdb i-a acordat un rating de 8.5 iar pe Rottentomatoes, tomatometrul indică 92% fresh.
Personal povestea mi s-a părut puțin plictisitoare, însă interpretarea lui Michael Keaton dar și cea a lui Edward Norton fac din Birdman o experiență plăcută, per total. Probabil datorită ratingului extern și premiilor aveam eu așteptări mai mari și de aceea nu am apreciat Birdman la adevărata sa valoare. Vă puteți face și voi o idee începând de vineri 16 ianuarie, în cinematografele partenere Odeon.
Vizionare plăcută!
Night at the Museum: Secret of the tomb / O noapte la Muzeu: Secretul Faraonului, cea de-a treia parte a comediilor din seria O noapte la Muzeu este, din nefericire, ultimul film în care a jucat Robin Williams. Însă oricât de tristă ar fi plecarea lui dintre noi, sau orice motiv de a fi întristați ați avea, acest film va reuși să vă pună un zâmbet pe față la ieșirea din cinematografe.
O noapte la Muzeu n-are legătură cu Noaptea albă a muzeelor, fenomen ce se întâmplă anual pe la noi. Pentru cei care nu văzut primele două părți, recomandarea mea ar fi să le vadă pe acestea înainte de a vedea Secretul Faraonului pentru familiarizarea cu personajele, dar și cu povestea din spatele filmului. În această a treia parte, sper că nu și ultima, ni se elucidează misterul tăbliței magice. Eroii noștri călătoresc tocmai la Londra pentru a reuni familia egipteană și pentru a salva viața exponatelor.
Avem personaje noi, la fel de amuzante ca cele vechi, care dau un aer de prospețime peliculei, evitând monotonia de a vedea aceleași personaje în toate părțile trilogiei. Aventurile în care eroii din primele părți se avântă alături exponate din Londra, precum Lancelot, fac aproape imposibil să te abții din râs. Actorii cu renume care dau viață acestor personaje dovedesc din nou că numele lor pot fi oricând sinonime cu ideea de comedie. Robin Williams, Ben Stiller și Owen Wilson (Grand Budapest Hotel) sunt 3 grei ai cinematografiei Hollywoodiene care de-a lungul carierei lor au reușit să ducă comedia americană la un nou nivel. O altă apariție interesantă în contextul în care de abia am văzut Exodus, a fost cea a lui Ben Kinsley (Eliza Graves), care atât aici cât și în Exodus era mare faraon.
Efectele din O noapte la Muzeu: Secretul faraonului arată foarte bine și în 2D, lucru care m-a făcut să mă întreb de ce producătorii nu au optat și pentru o variantă 3D a peliculei. Poate următoarea parte, în caz că va mai fi una fără marele Robin.
Pentru că încep sărbătorile și trebuie să fim mai veseli, Odeon a distribuit filmul O noapte la Muzeu: Secretul faraonului în cinemtografele din toată țara astfel încât să vă amuzați începând de vineri 26 decembrie.
Vizionare plăcută!
R.I.P. Robin Williams.
[…] astfel de situație pune în scenă Shawn Levy, regizorul comediilor Night at the museum (1&2) (n-au legătură cu Noaptea albă a muzeelor). Atunci când carierele lor iau sfârșit […]
Vi se întâmplă vreodată să fiți atât de plictisiți încât să porniți televizorul? Eh, din când în când mai fac și eu asta. Spun din când în când pentru că, la fel ca majoritatea oamenilor din zilele noastre, îmi culeg informațiile de pe internet. Fie că vreau să aflu știri sau caut jocuri online pentru a omorî vremea, întotdeauna aș alege un computer în locul unui televizor.
Având la dispoziție un volum mult mai mare de informații e mult mai ușor să alegi fix ce-ți place, eliminând lucrurile care nu-ți plac, reușind astfel să-ți faci un program cât mai eficient, urmărind un film în doar cele 90 de minute pentru care el a fost creat, nu în 120 pentru că trebuie și televiziunile să mănânce.
Revenind la partea cu televizorul, zilele trecute stăteam și schimbam canalele, să văd și eu ce mai există, dacă a apărut vreo televiziune nouă, dacă a mai crescut calitatea programelor, etc.. Și am ajuns pe programele cu desene animate. Mi-am adus aminte de copilărie. Însă nu văzând animațiile ci doar sigla postului respectiv: Cartoon Network. Și spun asta cu tristețe pentru cei care astăzi nu mai au posibilitatea să se uite la desene de calitate precum cele de pe vremea mea. Azi majoritatea au roboți, lupte și alte bazaconii. Parcă sunt făcute să nu te uiți la televizor.
Partea bună e că există internet. Acolo poți găsi jocuri Cartoon Network pentru copii. Sunt și cele clasice, cum ar fi Ed, Edd & Eddy, Flinstone’s, dar și noile desene, de genul Ben10. Dacă ai chef de ceva divertisment rapid e mult mai ușor să apelezi la online decât la un televizor, fiind scutit de surpriza de a vedea ceva la care nu te aștepți sau care chiar nu e pe gustul tău.
Încă încerc să înțeleg cum au evoluat desenele în direcția asta.
January 5, 2015 at 10:45 am
Interesant filmul…sper sa am timp in weekendul ce vine sa-l pot viziona…trebuie sa-l descarc de pe undeva, fireste!
January 19, 2015 at 10:25 am
Sau poti merge in cinematograf. E alta experienta.