Author: Andrei Ciobanu

Eliza Graves este surpriza plăcută din luna noiembrie în ceea ce privește aparițiile cinematografice recente. Fără prea mare tam-tam, ecranizarea scurtei povestiri (The System of Doctor Tarr and Professor Fether – E. A. Poe, 1844) este unul dintre acele filme care te fac să fii fericit pentru că l-ai ales să-ți ocupe timpul.

Pe scurt, Eliza Graves (Kate Beckinsale) este personajul principal al unui azil în care lucrurile par a se desfășura după reguli puțin diferite de cele medicale obișnuite. Lucrurile devin oarecum suspecte când tânărul doctor Edward Newgate (Jim Sturgess) vine la StoneHearst Asylum pentru a căpăta experiență.Din distribuție mai fac parte și Ben Kingsley (Iron Man 3, Boxtrolls), fiul său Edmund Kingsley (Hugo), Michael Caine (Interstellar, Batman), Brendan Gleeson (Edge of Tommorow) dar și Jason Flemyng și David Thewlis.

Filmul, un thriller foarte bine pus la punct de regizorul Brad Anderson (The Call, The Machinist) este  plin de suspans și neprevăzut, reușind la final să te facă să nu mai fii sigur pe ochii tăi. De altfel, și replica “nu crede nimic din ceea ce auzi și doar jumătate din ceea ce vezi”, se transformă într-un mesaj subliminal dar discret care te introduce în povestea cu nebuni.

Eliza Graves mi se pare a fi exact genul de film psihologic de care are nevoie lumea din când în când pentru a reveni cu picioarele pe pământ. Te face să deschizi bine ochii la ceea ce se întâmplă în jurul tău și să înțelegi că există o mulțime de oameni cu adevărat bolnavi psihic și foarte periculoși care umblă printre noi. Aparențele pot fi înșelătoare.

Filmul rulează de ieri în cinematografele din toată țara, fiind distribuit în România de IntercomFilm.

Este un film care chiar merită văzut și care în mod sigur vă va lăsa o impresie bună.

În caz că vreți să citiți povestioara care stă la baza peliculei (vă recomand s-o faceți după ce vedeți ecranizarea), o puteți găsi aici: Edgar Alan Poe – The System of Doctor Tarr and Professor Fether. Este textul original, în limba engleză.

Vizionare plăcută!

Cunoscutul protagonist din The Matrix, Keanu Reaves, revine pe marile ecrane începând de pe 31 octombrie în noua peliculă John Wick, în care are rolul principal.

Actorul, care a împlinit luna trecută vârsta de 50 de ani, animă personajul John Wick, un asasin care renunță la viața criminală pentru a trăi fericit alături de persoana iubită. Însă atunci când pierde tot ce avea mai drag se hotărăște să revină în joc.

Pelicula de 100 de minute, cotată de iMDb cu nota 8.2 este una plină de acțiune unde gloanțele zboară prin aer mai ceva ca pe frontul din Fury. Doar că aici, de cele mai multe ori, își nimeresc ținta cu o precizie chirurgicală. Avem și câteva scene de luptă corp la corp și chiar un actor din Mortal Kombat: Daniel Bernhardt. Chiar și așa, punctul forte al filmului rămâne povestea. O poveste tristă dar frumoasă, bine relatată, cu un John Wick bine conturat și cu abilități pe care până și Equalizer ar fi gelos. Pe lista numelor cunoscute îi mai găsim pe Michael Nyqvist (Trilogia Millenium), Alfie Allen (Theon – Game of Thrones),  Willem Dafoe (Vânătoarea de spioni) și frumoasa Adrianne Palicki (G.I. Joe).

Se pare că atunci când doi coordonatori de cascadorii (David Leitch și Chad Stahelski) cu experiența unor filme  mari precum 300 și Fight Club se hotărăsc să regizeze un film, reușesc să facă ceva frumos dacă au la îndemână un scenariu bun. Iar John Wick este dovada faptului că Hollywood-ul încă este regele producțiilor de acțiune.

La fel ca și în The Equalizer, personajul negativ este reprezentat de mafia rusă. Nu-mi dau seama dacă rușii sunt chiar atât de răi pe teritoriul SUA sau dacă, de fapt, este ceva politic, însă filmele cu mafioți ruși par a fi unele reușite. De fapt, când te gândești la Rusia, îți vin în minte întâi lucrurile frumoase: rusoaice, Kremlin, caviar, vodka… și abia apoi te gândești la comunism și Crimea.

Așa că, dacă vreți să vedeți un film bun de acțiune,  John Wick vă așteaptă în cinematografele partenere Intercom.

Vizionare plăcută!

După ce, în urmă cu câteva luni, a omorât toate personajele din Sabotage, regizorul David Ayer revine cu o nouă peliculă în care gloanțele zboară peste tot și moartea este laitmotivul central. Fury / Furia: Eroi anonimi, căci acesta e filmul la care mă refer, a fost deja mediatizat în presa străină ca fiind cel mai bun film de război din ultimii 30 ani (Pete Hammond, Deadline Hollywood).

Acțiunea se petrece în Germania, în timpul celui de-al doilea război mondial, iar protagoniștii sunt, ca de obicei, americanii. De data aceasta, un echipaj de tanc face ravagii în liniile de front inamice și reușește să salveze câteva orașe până când întâmpină o banală problemă: un fel de pană la tanc.

Din distribuția de mii de oameni (majoritatea sunt naziști și devin carne de tun) fac parte Brad Pitt (care a acumulat experiență pe front în Inglorious Basterds), Shia  LaBeouf (probabil s-au gândit că se pricepe la tancuri că se tot juca cu fiarele din Transformers) Logan Lerman (pentru capacitatea de supraviețuire dobândită în Noe), Michael Peña (ca să fie nemții induși în eroare de prezența unui mexican pe front) și Jon Bernthal. Ei formează echipajul din Fury și killăresc nemțălăi. Tot în rândul actorilor care merită menționați intră și românca Anamaria Marinca (4 luni, 3 săptămâni și două zile), făcând parte din puținele femei din acest film.

Filmul este unul plin de violență menită să evidențieze ororile războiului. Aproape de stilul lui Tarantino în care se exagerează cu sângele sau de Machete în care se tot taie diferite părți ale corpului, regizorul David Ayer pune foarte mare accent pe dezmembrarea organismului uman folosind muniție de război. E drept, se întâmplă foarte repede și nu se insistă mult pe scena respectivă, dar ai ocazia să vezi cum un proiectil de cap decapitează un om. Ceva ce nu vezi în fiecare zi.

Tot la capitoul efecte și muniție, că astea-s din belșug în film, m-a pus pe gânduri partea cu gloanțele luminoase. Când am văzut prima dată verde chiar credeam că au avut naziștii lasere tip Star Wars. Pe principiul “laser, frate…”, muniția germană era verde iar cea americană lăsa urme roșii. Nu știu cât de reală e partea asta și nu-mi amintesc s-o fi văzut în alt film însă mi se pare puțin exagerată.  O altă scenă care mi s-a părut puțin credibilă a fost cea cu grenadele antitanc care, explodând, nu împrăștie cadavrul de lângă ele (nu spun care, să nu fie spoiler, dar veți vedea voi).

Per ansamblu,  chiar dacă nu se ridică la nivelul menționat anterior, efectele și duritatea scenelor fac din Fury un film ce nu trebuie ratat. Poate fi văzut de astăzi în cinematografele partenere Freeman Entertainment.

Vizionare plăcută!

Referințe: DeadlineHollywood