Author: Andrei Ciobanu

Când am văzut proba Delaco din cadrul SuperBlog 2013, cu “tu, când te gândești la miez de lapte, la ce te mai gândești”, nu am putut să nu mă gândesc la reclamele de la MegaImage, care sunt de genul: “tu când îți cumperi X, la ce te mai gândești”?

Nu știu dacă echipele de marketing au vreo legătură între ele, sau e un complot național pentru a face țara să gândească. Sau să fie pe gânduri. Să se fie cu mintea ocupată, în permanență gândindu-se la altceva decât la ceea ce au în față.  O inițiativă bună, din punctul meu de vedere, ținând cont că trăim într-o lume care judecă după aparențe.

Dar să revenim la oile noastre și să discutăm despre lapte. Sau despre miezul de lapte, că n-o fi mare brânză. Eu când am văzut prima dată reclama la Miez de lapte, m-am gândit ce mare accent se pune pe componența de lapte din produs. La fel ca și în cazul cu Kinder Felie de lapte, s-a mizat foarte mult pe evidențierea conținutului de lapte. Însă aici, lucrurile au mers mai profund, cei de la Delaco folosind termenul „miez” pentru a sublinia puritatea laptelui, partea bună, precum în cazul semințelor.

Eu sunt fan produsele lactate, însă trebuie să recunosc că Miez de lapte n-am gustat încă. Nu am fost suficient de curios. Știu că Delaco au un cașcaval grozav, însă chestia cu miezul, fiind lăsată așa în aer, neștiind dacă e un desert sau un aperitiv, m-a făcut să nu-i dau suficientă importanță. Nu de alta, dar ajungi la MegaImage, îți cumperi Miez de Lapte și ce te mai gândești să-ți cumperi?. Păi nimic. Că nu știi cu ce s-ar potrivi. Îl pui frumos înapoi în raft și-ți cumperi preparate care știi cum / cu ce se mănâncă. La fel se întâmplă și cu ingredientele exotice. Nu sunt cumpărate decât de cei care știu cum să le folosească.

Așa că, eu când mă gândesc la Miez de Lapte, aștept instrucțiuni de folosire.

Astăzi mi-am dat seama că nu mă gândesc suficient de mult la părul meu. Și cred că rămâneam așa, indiferent față de propria-mi podoabă capilară, dacă nu mi se atrăgea atenția în cadrul SuperBlog 2013, cu proba despre păr.

Așa se face că fiind întrebat ce probleme am avut eu cu părul, am realizat că nu am stat niciodată atenție miilor de fire care-mi acoperă scalpul să nu mă bată soarele și să zică lumea că-s bătut în cap (de soare).  Singurele ocazii în care mă gândeam la păr era atunci când trebuia să-l tund. Să fie asta o problemă? Că îmi crește părul prea repede?

E o chestiune foarte interesantă. Pe de-o parte există oameni care vor să aibă păr. Și nu au. Și le trebuie tichie de mărgăritar. Și cheltuie sume de bani pe tratamente și operații și implanturi și peruci și alte chestii, doar pentru a fi în rândul oamenilor păroși.

A doua categorie este formată din oamenii cu exces de păr. Care vor să scape de păr, în special de pe corp. Și apelează din nou la multiple tratamente pentru a avea pielea curată precum fundul unui bebeluș (sau asta era din altă reclamă?).

A treia categorie, cea a oamenilor care se mulțumesc cu cât păr au, reprezintă majoritatea populației. Oamenii se împacă cu ideea că într-o zi vor albi, iar peste ceva vreme riscă să rămână fără podoaba capilară. Și conștientizează că e o evoluție firească și nu trebuie oprită pentru că are un farmec aparte, ca fiecare lucru.

Și că tot vorbim de păr, mă gândeam că omul e singura specie al cărui păr crește suficient de lung încât e musai să fie tuns. V-ați gândit la asta? Chiar dacă nu folosești nu știu ce tratament natural gen Gerovital Plant Tratament (de la Farmec), părul tot îți crește. Poate nu la fel de des și frumos, dar el tot va crește. Și va trebui să-l tunzi.

Mai știți vreo specie la care să se întâmple așa?

Model foto: Nina Dobrev

Stimați cititori, pentru articolul de astăzi, articol participant în competiția Superblog 2013, am onoarea să vă prezint rețeta unei dimineți sănătoase.

Pentru această rețetă aveți nevoie de unul din multele storcătoare de fructe (disponibile cam la orice magazin online) și de fructe, la alegere, după gust. Recomandarea mea constă în fructele de sezon, în principal mere. De ce mere? Pentru că nu sunt scumpe, sunt produse în România și sunt mai bio. La urma urmei ideea e să facem o dimineață sănătoasă, nu una fițoasă.

Acum, de preferat ar fi să avem unul din acele , pentru o eficiență crescută de extragere a sucului. Însă orice storcător poate fi folosit. În absența unui storcător, fructele pot fi tăiate cubulețe, presate cu o presă de usturoi și apoi strecurate printr-o sită, pentru a separa sucul de resturile de pulpă. De asemenea, se poate folosi un elefant (în caz că locuiți în India și aveți unul în gospodărie).

Revenim la rețetă.

Se iau merele, cam 4 bucăți, se spală bine, iar apoi se taie în 4. Se bagă storcătorul în priză, se pornește și apoi se introduc fructele în el. Pentru a păstra gustul natural de fructe cât mai nealterat, încercați să nu băgați și mâna în aparat. Rețeta de bloody Mary este alta, oricum.

După ce sucul este gata, se va servi dimineața, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de orice formă de mâncare sau cafea. Acest proces se va repeta până când vă veți simți plini de energie, mult mai sănătoși și/sau sătui de sucul natural de fructe.

Pentru o curățare completă a organsimului, întregul regim alimentar poate fi înlocuit cu sucul natural de fructe, proaspăt stors în casa dumneavoastră. Vă garantăm că în câteva luni vă curățați de tot.

Poftă bună!

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare, dacă apar manifestări neplăcute adresați-vă medicului sau farmacistului. Dacă doriți să cumpărați mere naturale mă puteți contacta pe mine, folosind formularul de contact sau Facebook/telefon pentru o ofertă.