Category: Cinefil

The Forest / Pădurea blestemată reprezintă încă o ecranizare ce are la bază povestea celebrei păduri japoneze: Aokigahara. Aceasta este o pădure foarte densă, situată la poalele nord-vestice ale muntelui Fuji, cunoscută datorită faptului că mulți sinucigași o aleg pentru a-și pune capăt zilelor. Există chiar și un indicator la intrarea în aceasta care-i îndeamnă pe călători să apeleze la ajutor specializat dacă au astfel de gânduri negre.

Spuneam că The Forest este încă o ecranizare deoarece mai există cel puțin două pelicule care au la bază faimoasa pădure: Shawn4ever (2012) și The Sea of Trees (2015). Niciunul dintre acestea nu a ajuns, încă, pe marile ecrane din România. Poate le găsiți, totuși, pe Netflix.

The Forest – o are în centrul atenției pe americanca Sara (Natalie Dormer – Rush)care merge în Japonia pentru a-și căuta sora geamănă în pădurea Aokigahara deoarece autoritățile refuză să facă acest lucru, considerând-o deja moartă. Povestea este alimentată de mitul gemenilor și de faptul că aceștia pot simți când au fratele/sora în pericol. Acest lucru o motivează pe Sara să nu renunțe la căutarea surorii sale. La marginea pădurii îl întâlnește pe Aiden (Taylor Kinney – The Other Woman), un jurnalist dornic să se aventureze în pădurea plină de yurei (fantome japoneze).

Interpretarea celor doi este una bună, în limita scenariului care nu permite o conturare foarte bună a personajelor. Peisajele sunt de-a dreptul superbe, fiind destul de puțin scoase în evidență, din păcate. Un alt aspect destul de ciudat al scenariului îl reprezintă lipsa scenelor horror, care sunt vreo patru-cinci. E în regulă să fie mai puține pentru a atrage în sălile de cinema și pe cei care nu sunt fani ai genului, dar care vor să afle povestea din spatele peliculei.

The Forest / Pădurea blestemată rulează pe marile ecrane începând de vineri 8 ianuarie și este adus în România de Intercom Film. Vizionare plăcută!

Despre Crăiasa zăpezii 2 o să ne vorbească Emil, din moment ce are mai mult timp liber.

Poate sunt eu pretențios (și heităr, ar zice unii), dar nu-mi place să văd pe net fraza: Nu am văzut filmele precedente, dar acesta m-a atras să o fac. Urăsc să văd asta în special la bloggerii care frecventează vizionările de film. Nici măcar pe vecinul de bloc nu l-aș întelege dac-ar zice asta, d-apăi pe bloggerul care se laudă cu ale sale cunoștințe cinematografice.

Problema mea este, în principal, cu bloggerii unde aceasta sintagmă este regula și nu excepția. Din punctul meu de vedere, când vezi că este partea a VII-a a unui film ai 2 variante: te apuci să le revezi pe celelalte ori nu mergi la vizionare. În cazul ultimului Star Wars, că la el făceam referire, sigur se găsea vreun prieten fan al seriei care să-și împărtășească pasiunea pentru Star Wars altora.

Sunt, însă, persoane care susțin că fiecare film ar trebui să poată fi văzut independent. Nu sunt puține persoanele care laudă un film pentru această calitate: poate fi văzut și înțeles fără să le fi văzut pe cele de dinainte. Personal, nu sunt de acord cu acest lucru.

Ok, sunt francize unde este vorba doar de nume. Pot să nu aiba legături între ele filmele, cum sunt, de exemplu, filmele cu Asterix si Obelix (alt exemplu nu mi-a venit în minte). Atunci da, poți merge la cel mai recent Asterix si Obelix și să spui ca e primul cu cei doi pe care l-ai vazut.

Când, însă, e vorba de o poveste, când vorbim de prequel ori sequel, lucrurile se complică. De fiecare dată dau exemplul cărților: NIMENI nu se apucă să citească volumul 2 dintr-o carte dacă nu l-a citit pe primul. Zic volumul 2 ca să nu zic volumul 7!

Am totuși și un contra-exemplu fericit: Crăiasa Zăpezii 2. În Romania au fost aduse cele două părți la o diferență de aproape o lună, însă partea a doua e gândită să o poți vedea independent. Filmul incepe cu o lungă introducere despre ce s-a intamplat în prima parte. Înteleg, deci, de ce le-au lansat așa: poți nimeri la oricare dintre ele, trebuie să te bucuri de partea a doua și să te facă să vezi prima parte ori să-l vezi pe primul și să dorești să-l vezi și pe al doilea.

Și legat de Crăiasa Zăpezii, vă mai spun doar că au schimbat complet echipa care l-a dublat. Vedetele sunt acum Cornel Ilie (de la Vunk), Oana Roman și Ellie White. Dublajul e mai bun decât la prima parte, însa filmul, ca atare, mi s-a părut mai slab. O recenzie completa a filmului gasiti pe blogul meu, Cinemil.ro.

Pentru că, nu e Andrei la microfon, ci este Emil Calinescu, care vă mulțumeste pentru că i-ați citit articolul.

Crăiasa Zăpezii 2 intră în cinematografe în prima zi a anului 2016, fiind distribuit în România de Freeman Entertainment. Salutari CINEMILE tuturor și vizionare plăcută!

Vacanță cu “de toate” (Babysitting 2) nu este un nou fel de shaorma, ci este un film francez în care regăsim o combinație unică de comedie, suspans și acțiune. Franck (Philippe Lacheau) și Sonia (Alice David) merg în Brazilia pentru a-l cunoaște pe tatăl Soniei – Alain (Christian Clavier – Cu ce ţi-am greşit noi, Doamne?). Și cum Brazilia este o destinație exotică pentru oricine, nu poate fi vizitată decât alături de grupul de prieteni. Franck are de gând să-i intre in grații tatălui Soniei, pentru a-o putea cere pe Sonia de soție. Dar, o astfel de vacanță, în care se intamplă lucruri neprevăzute, poate îngreuna situația.

Modul în care este prezentată acțiunea filmului este unul destul de rar văzut în filmele moderne. Acțiunea este filmată de unul dintre prieteni, cu o cameră video. Acest lucru face ca faptele să pară mai reale și filmul mult mai dinamic. Avem în film și sărituri cu parașuta filmate în același mod. Un alt lucru interesant al filmului este modul în care este prezentată Brazilia. Se pune accentul pe natură, scenele fiind filmate într-un paradis verde. Aici, tatăl Soniei conduce un hotel ecologic și pare foarte preocupat de protejarea mediului înconjurator. Dar oamenii nu sunt ceea ce par, ceea ce veți descoperi pe parcursul filmului. Un exemplu ar fi bunica Soniei, care, la început pare o batranică ce abia se ține pe picioare, iar pe parcursul filmului este implicată în majoritatea scenelor de acțiune.

Filmul este în sine o comedie combinată cu acțiune, lucru la care se pricep foarte bine francezii. Dacă în filmele americane se fac glume pe seama negrilor, în acest film se fac glume pe seama musulmanilor. Și, cred că este o idee bună, dacă stăm să privim ce se întâmplă la ora actuală în lume. Acțiunea filmului începe în momentul în care grupul de prieteni pleacă la o plimbare și se pierde. Și până vor reuși să se întoarcă la hotel sunt implicați în tot felul de întâmplări care de care mai ciudate. Rămâne să descoperiți singuri care sunt aceste întâmplări, cât de amuzante sunt, și dacă în cele din urmă, Franck va reuși să o ceară pe Sonia de soție.

Babysitting 2/ All gone south este o continuare a peliculei Babysitting, apărute în 2014, însă cele două filme au în comun doar personajele, astfel, cele două filme pot fi văzute în orice ordine.

Dacă doriți o porție serioasă de râs o puteți face vizionând Babysitting 2 (Vacanță cu “de toate”) începând cu 25 decembrie, în toate cinematografele partenere RoImage. Vizionare plăcută!

The Little Prince este o ecranizare a nuvelei omonime scrisă de aristocratul francez Antoine de Saint-Exupéry în anul 1943. Nuvela este a treia cea mai tradusă carte din lume, și a fost votată drept cea mai bună carte a secolului XX în Franța. Antoine de Saint-Exupéry, deși a rămas cunoscut lumii ca poet și scriitor francez, era și un aviator, pionier al timpului în care a trăit. Nuvela este inspirată de o experiență a scriitorului, care s-a prăbușit în deșertul Sahara, alături de copilotul său, și a supraviețuit în mod miraculous. În nuvelă sunt mai multe simbolisme ce pot fi explicate prin experiența autorului, precum numele asteroidului, Trandafirul (Rose).

 

Animația regizată de Mark Osborne, deși se bazează pe nuvelă, reușește să aducă un plus față de nuvelă și să prezinte procesul de maturizare al copiilor și ce presupune acesta. Acțiunea se învârte în jurul unei fete (Mackenzie Foy – Interstellar) care are viața planificată riguros de către mama ei (Rachel McAdams – Sherlock Holmes). Deși fata respectă programul impus de mama sa, aceasta începe să fie atrasă de povestea spusă de un vecin bătrân – aviatorul (Jeff Bridges – Seventh Son) despre un mic prinț (Paul Rudd – Ant Man) venit pe Pământ. Din distribuție mai fac parte Marion Cotillard (Macbeth), Benicio Del Toro (Sicario) și James Franco (Homefront).

Deși este o poveste pentru copii, aș spune că poveștile sunt cele care fac diferența dintre copii și adulți, copiii fiind cei care încă cred în ele. Pe masură ce copiii încep să crească și se maturizează, aceștia se concentrează pe ceea ce trebuie să facă zilnic, precum serviciul și uită poveștile în care credeau când erau mici. Dar povestea micului prinț poate face adulții să înceapă să creadă din nou în povești.

Filmul este foarte apreciat de copii, deoarece în film copiii sunt cei în jurul cărora se învârte toată acțiunea, iar copii ce privesc animația se identifică cu personajele. Dar asta nu înseamnă că filmul nu poate fi vizionat și de către cei mari. Este un film bun de văzut de părinți împreună cu copiii, povestea fiind una pe care orice copil ar trebui să o știe.

The Little Prince rulează în cinematografele partenere Intercom Film începând de vineri 4 decembrie. Vizionare plăcută!

Filmul prezintă povestea tânărului student la medicină Victor Frankenstein (James McAvoy – X-Men: Days of Future Past), un  cercetător radical, spusă din perspectiva ajutorului său, Igor (Daniel Radcliffe – seria Harry Potter).

Este bazat pe cartea ”Frankenstein; or, The Modern Prometheus” scrisă de autoarea engleză Mary Wollstonecraft Shelley în anul 1820. Cartea este considerată a fi unul dintre primele exemple de operă science fiction, scrisă după o călătorie a autoarei la castelul Frankenstein din Germania, unde în urmă cu mult timp s-au făcut experimente oculte.

Povestea o știe toată lumea: Frankenstein, din dorința sa de a crea viață, creează un monstru. Acesta credea că moartea este doar o condiție temporară, la fel ca viața, și că procesul poate fi reversibil. Deși monstrul creat nu are un nume, în film, în momentul aducerii la viață a monstrului, acesta este denumit la un moment dat Prometheus, ca în titlul cărții. Atunci când cercerătorul își doreste foarte mult să creeze viață, acesta nu ia în calcul toate aspectele creației, și o mică greseală face creația sa să fie un monstru în loc de o persoană. Victor Frankenstein realizează unde a greșit la creația sa iar ultima scenă din film lasă posibilitatea existenței unei continuări.

Cu ceea ce încearcă filmul să se diferențieze față de alte ecranizări ale poveștii este prezentarea faptelor din perspectiva lui Igor, un cocoșat care apoi devine ajutorul genial al lui  Victor Frankenstein. Igor trebuie să se împartă între munca pentru Frankenstein și dragostea pentru Lorelei (Jessica Brown Findlay). Și, ca și cum toate astea nu erau de ajuns, cercetările lui Frankenstein sunt investigate de inspectorul Turpin (Andrew Scott – Spectre). Atmosfera filmului este una gotică, specifică vremii respective.

Filmul nu este deloc horror, asa cum mulți s-ar astepta. Este mai mult cu accente SF, producătorii nefiind deciși să facă un film horror, au facut o combinație între cele două genuri, ceea ce a ieșit destul de bine. Un lucru interesant despre film este faptul că acesta ar fi trebuit să fie lansat inițial în octombrie 2014 și a fost amânat până acum, în noiembrie 2015. Iar lansarea după Halloween, având în vedere genul filmului, poate face ca acesta să nu fie foarte apreciat de fani. Cu toate acestea este un film bun, cu scene de acțiune, cu o interpretare foarte bună a lui James McAvoy și merită văzut.

Victor Frankenstein este distribuit în România de Odeon Film și poate fi văzut în cinematografe începând de vineri, 4 decembrie. Vizionare plăcută!