Category: Diverse

Eu sunt o persoană calmă, care se enervează greu. Dar când văd că vine câte-un ungur care se plictisește în p***a mă-sii (a se citi “în patria mamă”) și vine în România să se joace de-a creatorul de ținuturi autonome.

Acum, nu știu exact ce traume a suferit în copilărie Vona Gabor ăsta de fuge de la el din Ungaria să explice unei etnii minoritare cum să se bată cu pumnii în piept. După nume, nici nu cred că respectivul e 100% ungur (considerând că maghiarii ar fi rasă pură). Numele fiind țigănesc îi înțeleg puțin intenția de migrare, însă vreau să-l informez că a greșit direcția. În România ungurii au fost, sunt și vor rămâne o minoritate. În principiu n-am nimic cu ei. Sunt cetățeni români, au drepturi, le recunosc. Dacă nu le place ce le oferă acest stat sunt liberi să plece în Ungaria. Poate-i ia Vona Gabor la el acasă. Îi face membri de partid în Jobbik.

Ce mă enervează și mai mult e că nea caisă ăsta mă face să îi dau dreptate lu’ Băse, care le-a dat peste bot. Cum să fiu eu de acord cu piratu’? Cred că ieșirea publică de azi i-a spălat câteva păcate bunului nostru președinte.  Pe bună dreptate, acum. Unde mai pui că asta sigur nu-i campanie electorală că nu va mai candida… îi revine omului simțul realității. Dar nu despre el e vorba în articol, așa că revenim la al nostru ungur.

Sau, mă rog, al cui o fi el, că al meu nu e. Nu înțeleg cum poți să ai tupeul să comentezi la comunicatul MAE care critică acțiunea lui Gabor. E trist că în fiecare an avem parte de astfel de evenimente și că parcă deveniseră din ce în ce mai dese. Acum sper să se oprească. Sau măcar să se ia ceva măsuri, măcar în privința mediatizării. Dacă nu se face publicitate unui astfel de acțiuni, știrea finală va fi ceva de genul: Un ungur a venit și a bătut câmpii pe străzile dintr-o comună din România. Ulterior a fost bătut de jandarmi pentru comportamentul său antisocial ce instigă la violență.  Ce frumos ar fi.
Îmi aduc aminte ce scandal a fost în orientul mijlociu în urmă cu câțiva ani doar  pentru că un simbol al lor (chipul lui Mohamed) a fost pângărit pe undeva prin Europa. Păi dacă s-ar duce un ungur d-ăsta să încerce el să le spună oamenilor că de fapt aia nu e țara lor, cred că în ziua următoare n-ar mai rămâne nici amintirea lui. Nu cred în poveștile cu arabii sunt teroriști, dar nu spun că nu torturează și omoară la ei în țări. Pe bună dreptate, părerea mea.

 

Lăsând la o parte patriotismul, istoria, religia, morala, și ce mai vreți voi, discutând pur utopic, asemenea specimene ar merita bătute cu steagul României până recită corect din memorie, fără o învățare prealabilă, tot imnul României. Hai c-am fost blând….

 

Puteți intra pe pagina de Facebook a ungurului să-l trimiteți la originile sale maghiare, poate e rătăcit. Linkul este aici.

Steagul din imaginea cu mine este al Stegarului Dac, nu al Sabinei Elena.

Bonus: una bucată documentar istoric. Interesant, zic eu.

Nu-i așa că țara asta e un loc amuzant?

Mă rog, pentru cine are ochi să vadă. Că dacă stai încruntat și te gândești că tu ești cel mai ghinionist om din tot Universul, singurul responsabil să se lupte cu toate păcatele strămoșești, karma și alte chestii, singurul lucru amuzant ar fi să privești în oglindă cum ți se întâmplă toate prostiile la care te gândești.

Dar nu despre karma și lucruri vreau să discut. Eu am deschis ochii mai larg, am început să privesc în jur (da, și de multe ori înjur când privesc) și să observ că buna dispoziție ți se schimbă de la detalii aparent nesemnificative din decor.

Și când zic decor, mă refer în principal la oamenii pe lângă care treci când mergi din punctul A în punctul B. În special în RATB. Trebuie să fie mult prea aglomerat, sau pustiu, respectivul mijloc de transport, pentru a nu vedea ceva ce ar putea fi, oricât de puțin amuzant.

Ieri am întâlnit un cocalar la metrou. Avea părul dat cu gel, l-a verificat în oglinda aceea mare de pe peron, apoi a luat telefonul pe care-l ținea în mână, înfășurat într-un șervețel, poluând fonic pe speaker, și a schimbat maneaua. Încă nu mi-am dat seama care e faza cu șervețelul. Poate era un telefon cu carcasă metalică și cocalarii nu pot rezista să atingă ceva de metal fără a-l duce la fier vechi. Sau poate era doar prost. Oricum, avea un comportament amuzant. Lipsit de bun simț și tot tacâmul, dar amuzant.

Azi, în 41, am văzut o tanti, pe la 60 ani, care citea o carte intitulată “Cum să scapi de complexe”. Dacă nu vă vine nicio idee haioasă când vă gândiți ce complex ear putea ea să aibă la vârsta asta, mai gândiți-vă. Eu mă gândesc ce-a complexat-o atât de tare încât s-o determine să citească acest volum, aici și acum.

Să vă mai zic de tipul care era coleg de apartament cu câinele său vagabond și vorbea cu câinele, spunându-I să ia respectivul autobuz, chiar dacă sunt destul de mulți nebuni în el?

Orice v-aș zice, sunt convins că și voi vă distrați pe străzile din România.

Se pare că avem un nou operator de televiziune prin satelit (DVB-S2) în România. Și totodată primul operator de telefonie care se extinde și către serviciile de televiziune. Dacă RCS-RDS s-a extins de la televiziune la telefonie, Orange România face pasul invers.

Discutam cu cineva la o bere de chestia asta cu Orange pe piața operatorilor de televiziune. Eu, neștiind decât că o să aibă Orange grilă de programe, el aparent mai bine informat. Mi-a spus că totul va fi 4G și va merge foarte bine. Iar problema cu acoperirea e simplă, urmând ca, acolo unde există cerere, să fie instalată o antenă.

Apoi m-am documentat eu mai atent. Se pare că nu are legătură cu rețeaua 4G. Vorbim de televiziune prin satelit, pe o tehnologie nouă. Și din ce am aflat, șefii departamentului de televiziune sunt luați de la Boom. Dar intrăm prea mult în amănunte.

Oferta conține 3 abonamente, în funcție de câte programe îți dorești. Fiecare abonament conține o reducere pentru clienții existenți. Reducere de 20% pentru abonații cu un SIM și respectiv 30% pentru cei cu două SIM-uri.  Iar reclama spune că ar fi peste 40 canale HD, oriunde în țară.

Dar asta-i ca-n reclama cu Dry Cooker, doar în spotul publicitar, în realitate nu mută munții. Așa și orange Tv, n-are peste 40 canale HD. De fapt, cel mai scump abonament are 37 canale HD și un total de 95 canale. Singurul mod în care poți obține cele “peste 40 canale HD” ar fi achiziționarea pachetului porno, pachet generos care conține 5 programe HD.

Acu’, mai e o chestie, legată de costuri. Abonamentele par ieftine. Însă li se adaugă taxe auxiliare care ridică prețul serviciilor destul de mult. Vorbesc de o taxă de 3€/lună care reprezintă chiria echipamentului HD și o taxă de 2,5€/lună pentru un receiver HD suplimentar. Alte două taxe, pe care doar cei care nu sunt abonați orange le plătesc, însumează încă 40€ (20€ taxă instalare + 20€ taxă de activare).

Am avea astfel abonamente cu tarife ce variază între 8€ și 15€ (presupun că fără TVA). În timp ce la concurență găsim așa: RCS-RDS (Digi): între 15lei și 33lei ; Romtelecom (Dolce):  între 6,08€ și 12,28€ (TVA inclus); UPC (FocusSat): între 10lei și 60lei.

Astfel avem un nou concurent care vine cu o ofertă ce se încadrează fix în mijlocul pieței operatorilor de televiziune prin satelit și care vrea să folosească drept principal atu numărul mare de clienți existenți în rețeaua de telefonie, dominând acel segment.

Surse: Orange Digi Dolce UPC

The training week in Brasov is over.

Got back in Bucharest yesterday, around noon and everybody, except some Greeks headed towards their homes. The Turks took a plane and arrived in Izmir last night.

The training week with the “Step Up Yourself” program was just awesome. The people that participated are great and we got along very good. It’s been quite a while since I had this much fun.

Now, that it’s over, I kinda’ miss the team. It’s that feeling you have when you get used to having someone nice around you. Seeing the same friendly faces over and over again for one week really boosted my mood. Even though my body needs some rest, as it is not used to intense partying, this training was totally worth it.

I thought I’d write a couple of words in English to facilitate (since this is what the training was all about) the preservation of this memory throughout time. Even if weeks and months go by, this post will remain here as a proof of my great moments with great people.

I don’t know if this training would have been as great if the location was different. Without the sightseeing and fresh air to wake us up after a long night. So, in your future career as facilitators you should also consider the importance of the venue.

We’ve  all learned a lot in the last 6 days, so now y’all should get some rest to get the information fixed in your brains so it will be ready to be used, when needed.

As I said, it was nice to meet you all and I hope we’ll get together as soon as we can share stories from our work as facilitators. Never thought people from different cultures could get along so good.

See you all soon!

Ca să mai fac o pauză între filme, și ca să cresc suspansul până la viitorul articol cinefil, azi o să discutăm despre comunism, mai exact despre indoctrinarea facuta de partidul comunist.

Sau, mă rog, .eu o să-mi expun părerea despre această ideologie care a fost prezentă în mod oficial și în țara noastră. Am ținut să menționez în mod oficial, pentru că nu se pot schimba mentalități peste noapte. Chiar dacă această noapte este un termen generic pentru ultimii 23 ani.

Spun asta pentru că observ zilnic cum sistemul comunist de educație și îndoctrinare a creat oameni care nu vor să accepte idei noi. Fără a furniza un răspuns elaborat sau o explicație. Răspunsurile cele mai des întâlnite sunt: că așa e bine, că așa vreau eu.
În vremurile comuniste nimeni nu comenta, și astfel nu exista necesitatea unor explicații. Se dădea cel mult vina pe un superior. Trebuie să faci asta că așa a zis cineva de la partid, de sus. Și toți făceau. Că așa erau educați. Și s-au învățat așa, fără să se gândească dacă există o variantă alternativă la acțiunea respectivă, variantă care poate fi mai bună. Nu, ce zicea partidul comunist aia făceai. Scurt.
E destul de trist să vezi că încă există astfel de oameni care, deși au pretenții că au evoluat, ba chiar blamează dictatura de altă dată, se comportă exact ca atunci. Nu pot accepta părerea altora. Dacă ei știu ceva, o țin pe a lor chiar dacă vii cu dovezi. Încep cu chestii gen pixelu’ albastru.

Cum convingi o astfel de persoană că sunt alte vremuri în zilele noastre? Să se bucure de viața contemporană, de toate lucrurile pe care partidul comunist nu te lăsa să le faci. În primul rând că nu e ok să trăiești în trecut. În al doilea rând, nu are rost să faci asta.
Totuși, trebuie să recunosc că partidul a făcut o treabă excelentă cu îndoctrinarea, dacă și după 20 ani au rămas oameni cu aceleași ideologii, fie ele bune sau rele. Că au existat și lucruri bune pe vremea aia.

Însă îndoctrinarea mă fascinează. Citeam azi un articol despre unele blocuri din capitală, din centru, pe lângă Sala Palatului, care au fost construite pentru a masca alte blocuri, din perioada pre-comunistă. Și atunci mi-am amintit cum după ’90 multe din construcțiile comuniste au fost distruse. Pentru că așa îi învățase partidul. Că ce a fost înainte e rău, ce e în prezent e bun. Nu se pot combina. Păi uite că tocmai această gândire combină perioada comunistă cu perioada actuală.

Oamenii sunt reticenți la schimbări pentru că așa e bine. De aceea s-a păstrat birocrația din perioada pre-decembristă, de aceea s-a păstrat mentalitatea de corupție. Trist e că, în prezența unei majorități de pe acea vreme, nu se pot face îmbunătățiri pentru că e bine așa.

Ceva sugestii pentru a schimba această mentalitate?