Category: Diverse

În primul rând vizionați spotul publicitar de mai jos, pentru noii McMici.

Reclama McMici – MyVideo

Și am strâns câteva motive pentru care merita testat noul produs de la McDonald’s.

1. E nou,.eu sunt curios și mai sunt și blogger, trebuie să mă gândesc la cititorii mei.
2. E românesc, .eu sunt mândru că sunt român.
3. E luna micului. De 1 mai se fac grătare, mai nou a apărut și scandalu’ lu pește.
4. Reclama pare destul de îmbietoare, te face să vrei să mănânci niște McMici, ca la văr’su în curte.
5. Eram în mall și îmi era foame.

Așa că am pus de un review ad-hoc, review care l-a inspirat pe tovarășu’ Emil să-mi fure ideea și profitând de întârzierea articolului meu, a scris primul pe această temă. Îl iert, că e mai micofil ca mine. Dar să recunoască public această ispravă.

Să revenim la micii noștri, McMici proaspăt incluși în meniul fast-food-ului. Deocamdată pentru o perioadă determinată, de probă, de o lună. Dacă prinde la public, probabil va rămâne în meniu.

Am comandat un meniu McMici, mediu. Cu băutură bere, că nu poți să mănânci mici și să bei Cola, Fanta sau Sprite. E un fel de blasfemie. Oricum, lanțul de restaurante îți permite să alegi berea la oricare din meniurile sale. Un lucru corect, părerea mea, având în vedere că tot băutură e și că în multe cazuri, berea e mai ieftină decât băuturile carbogazoase. Și sigur e mai sănătoasă.

Sandvișul McMici este unul simplu, fiind compus dintr-o chiflă diferită de cele folosite la restul produselor, cu o formă destul de dubioasă, și mânjită cu muștar pentru a îmbrățișa mai bine bucata de carne (de mici).  Simplu. Fără alte ingrediente, fără ketchup, fără nimic. Ca să fie ca-n piață, la oamenii afumați de la grătarele încinse. (nu sunt rasist că n-am zis ce carne era pe grătar).

Și mușc din minunăție. Să simt și eu ce gust are McMici. Surpriză, un gust cunoscut. Însă nu din cauză că-l știu pe vărul tipului din reclamă. Mai iau o înghițitură și-mi mestec gândurile să-mi amintesc de mireasmă, iar memoria mea se oprește în… Bulgaria. Sandvișul avea același gust cu micii din țara vecină. Și chifteaua avea o textură asemănătoare, compactată, nu  elastică precum micii noștri. Șii un gust total diferit. Cu o aromă care eu am identificat-o ca fiind de chimion. Ingredient care se folosește în amestecurile de carne tocată din Bulgaria (probabil în lipsă de carne de cal), fie ele pentru mici, cârnațim chiftele, etc.. Dar probabil n-are bicarbonat în conținut. Deci primește o bilă albă  de la UE.

După McMici am luat un cheesburger ca să-mi schimb gustul de ne-mici din gură. E bun ca și produs, dar nu promovat ca fiind unul cu carne de mici. Pentru că n-are nicio legătură.

În schimb, mi-a plăcut extrem de mult inițiativa de a schimba obișnuitele uniforme ale angajaților cu unele mai românești. McLike pentru asta.

Probabil știți reclamele cu “ne pasă de sport, poate prea mult”. Mie îmi pasă de SEO. Mă rog, cel puțin până-mi dă Google Page Rank.

Din această cauză, nu public articolele până nu se face bulinuța aia de SEO verde. Ca să fie conținutul relevant. Să primesc și eu o evaluare bună de la nea’ Gogu. Că tot face verificări acu’ în mai. De abia aștept.

O să aștept această actualizare de PR la munte, la aer curat, să pot sărbători intens alături de celelalte zile de Paști care mai sunt în perioada asta de după 1 mai. Că vorba aia, ori suntem petrecăreți, ori nu mai suntem. Așa-i și cu bloggingul, ori facem SEO, ori nu mai facem.

Cum faza asta cu SEO ar putea fi sintetizată într-o care mai groasă decât DEXul, deocamdată urmez sfaturile pluginului, așa că până la PR o să am numai articole verzi. Apoi om vedea noi. Cine știe, poate se schimbă regulie de relevanță și SEO va fi diferit, poate nu va mai fi necesar ca fiecare articol să aibă minim 300 cuvinte și o poză… nu se știe niciodată.

Până atunci, că mai sunt câteva zile, o să fiu băiat cuminte și o să joc după reguli. Cel puțin pe blogul ăsta, că celălalt oricum ajunge-n iad. Sau, judecând după flăcări, e deja dat dracu’. Ceea ce nu e chiar rău. Mai rău e că se simte căldura de la flăcările iadului în atmosfera de zi cu zi. Și când vezi că sunt 36*C în termometru, ți se cam rupe de SEO (conexiunea la net).

În încheiere, o să vă dau câteva sfaturi despre SEO, măcar așa, pe ultima sută de metri să mai faceți ceva modificări. Scrieți mult. Cu cât mai multe articole unice, cu atât mai bine. Are Google ce să indexeze. Încercați să stabiliți un punct central al articolului, nu să bateți câmpii pe șapte subiecte, așa cum voi face .eu după PR. Și ultima, dar cea mai importantă, regulă ar fi aceea să puneți link către blogul meu. Dacă linkați către un blog relevant, pe lângă ping-backul pe care-l primiți, mai vă dă și Google un bonus.

O să vedeți rezultatele de SEO peste câteva zile. Spor!

Azi, de Florii, toți cei cu nume de flori își sărbătoresc ziua. Așa că, le urez și .eu :

La mulți ani!

Conform tradițiilor românești, cu o săptămână înaintea Paștelui ortodox se sărbătoresc Floriile, sau intrarea Domnului în Ierusalim. Biserica a stabilit că va fi dezlegare la pește și, tot în seara de Florii, vor începe și de deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.

În această zi, peste 1,4 milioane de oameni își serbează onomastica, cel mai des întâlnit nume din această categorie fiind Florin (334.634), urmat de Viorel (146.328) și Viorica (146.268) și Florentina (128.844), Floarea,Florina și Florica .Chiar dacă nu sunt atât de des întâlnite, vor sărbători și persoanele cu următoarele nume de flori: Garofița, Anemona, Iris, Camelia, Brândușa, Sânziana, Micșunica, Narcisa, Panseluța, Crizantema, Trandafir, Bujor, Mărgărit, Floricel și chiar Crin.
Conform statisticilor, moajoritatea florilor de azi sunt femei (>800mii).

Tot tradiția spune că vremea în ziua de Paști va fi la fel ca în Ziua de Florii, așa că va fi soare. Un lucru bun, având în vedere că meteorologii anunță ploi pentru luna mai.
În unele zone ale țării se pare că fetele nemăritate scot zestrea afară și o împodobesc cu flori. Asta pentru a le ajuta să-și găsească ursitul mai repede. Însă ce facem cu cele de la oraș? Iar rămân nemăritate?

Alta chestie care se mai întâmplă azi, ar fi terminarea perioadei în care urzicile sunt comestibile. Se spune că azi înfloresc (că doar sunt Floriile) și nu mai pot fi mâncate. Eu nu înțeleg cum urzicile pot înflori în fiecare an, în altă perioadă, în funcție de religie.

Pentru sănătate, se spune că de Florii toate preparatele din pește au putere vindecătoare asupra celor care le consumă și asupra celor care le prepară. Îmi imaginez că de azi nu vom mai avea bucătari bolnavi. Tot sănătate se pare că aduce și salcia sfințită și te mai păzește și de necazuri. Acum, fie vorba între noi, nici nu cred că te atacă cineva dacă ai un braț de salcii în mână.

Dacă mai vreți să aflați chestii de florii, tradiții, statistici, rânduieli bisericești, găsiți aici.
La mulți ani florilor și petrecere frumoasă !

Mă uitam că deja a-nceput să se simtă plictiseala în mediul 2.0. De ce spun asta? Că una două apare câte un scandal. Sau măcar o tentativă.

A fost acum câteva săptămâni acel pseudo-scandal dintre Bendeac și Huidu. Scandal care din punctul meu de vedere a rămas cam în aer. A fost atât de neinteresant încât nu am mai văzut nimic pe nicăieri despre asta. Și nu o să mă apuc să caut informații despre prostia asta.

Săptămâna trecută (și am aflat #pesurse că și săptămâna aceasta) capul de afiș în lumea scandalurilor a fost nimeni altul decât Horea Bădău . Pentru că probabil n-ai auzit de acest om, dar nu e mare pierdere, o să-ți spun rapid vreo două cuvinte. E profesor la FJSC (Facultatea de jurnalism și științele comunicării) și are și blog. Nu știu exact ce predă, și nu mă prea interesează. E renumit în online pentru că a scris un curs universitar în care critica un blogger vechi (pe zoso).

Păi cum altfel să-ți faci trafic pe blog? Pentru început te iei la trântă cu cineva renumit. Ca să se întrebe lumea cine e ăsta de-l apucă la ore fixe. Și o să intre lumea de curiozitate. Apoi, când chestia asta se învechește, se gândește dom’ profesor la altă variantă: dă orarul studenților prin intermediul blogului. Studenții intrau și dădeau mail ca să știe când pot merge la cursuri. Că deh, doar d-aia e plătit de stat.

Săptămâna trecută mi-a atras ateția o nouă tentativă a sa de a începe un scandal. Scrie un articol în care se ia de o tânără (identitatea ei contează mai puțin, o s-o numim generic Irina) pentru că aceasta dăduse un mesaj pe twitter în care făcuse o glumă. Cum cadrul didactic nu s-a prins de glumă (sau a preferat să dea impresia asta) a zis că Irina a făcut “bășcălie” de campania lui de ajutorare a persoanelor cu handicap. Și a scris nea Horea un articol întreg în care acuza lipsa de umanitate a Irinei.

Vremea a trecut, lumea n-a prea fost interesată de părerile lui, așa că s-a hotărât să înceapă un nou scandal. Și ar fi publicat niște poze cu zoso,  după un accident al acestuia (așa am auzit).  Acest nou scandal Horea Bădău – Zoso  a ajuns în atenția mea prin faptul că a început să se dezbată cine ar avea dreptul de autor al fotografiilor respective. Legea spune că persoana are dreptul la intimitate, însă dacă ești persoană publică au paparazzi voie să te pozeze.

Cert e că acum blogul profesorului e din nou picat. Lucru care am observat că se întâmplă cam des. Momente în care acesta se plânge pe facebook. Chiar așa, în lipsă de trafic pe scandaluri ieftine să-ți dai singur jos blogul pentru a cerși atenție?

Știri. Acele informații pe care le aflăm din diverse medii, doar pentru a fi la curent cu evenimentele din jurul nostru, fie că vorbim de știri locale, naționale sau de pe mapamond.

Se spune că informația înseamnă putere, de aceea mulți dintre noi încercăm să fim cât mai informați posibil. Plus că e interesant să știi și tu ce se mai întâmplă prin lume. Așa că au apărut televiziunile de știri. Acele televiziuni care ar trebui să te bombardeze (fără nicio aluzie) cu informații 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. 24/7 cum s-ar zice.

Când apar mai multe astfel de televiziuni de știri, apare și competiția între ele. Care are mai multe știri, care are mai mult rating, etc.. La noi, principalele televiziuni din această nișă au ca prim subiect știrile politice. Nu știu exact care e explicația, sau dacă are vreo logică, e doar o constatare. Unul din motivele pentru care, singurul post de știri la care mă mai uit, în momentele în care pornesc televizorul, a rămas Digi24. Ei încă au știri diversificate și nu spun doar despre ce-a făcut Băsescu în ultima ora, că așa sunt știrile,  din oră în oră.

Azi, am văzut circulând pe internet o poză cu un televizor pe ecranul căruia se vedea o știre de la Antena 3. Faptul că știrea respectivă e oarecum ciudată putea fi trecut cu vederea. Însă am vrut să subliniez acest aspect tocmai pentru că Antena3 se cred cei mai buni. Și tot se umflă ei în pene și iau premii și sunt singura televiziune din România afiliată CNN și etc.. Și s-au autoproclamat specialiști în știri. Așa că m-am hotărât să le dau cu firma-n cap, cum s-ar spune. Doar așa, pentru că pot.

Avem știrea din imagine. “A murit Margaret Thatcher”. Sub acest titlu, pe banda neagră, scrie așa: “incidentul s-a produs la Spitalul județean Ilfov”. Ce-a făcut? A murit Margaret Thatcher în Ilfov? Săraca. Probabil a văzut condițiile din spitalul respectiv. Sau o fi mâncat carne de cal. Sau a văzut vreo știre la fel de ciudată la Antena 3 și a murit de inimă.

Evident, cele două fraze nu sunt legate și e doar o coincidență destul de nefericită. Dacă ești specialist în știri nu lași să se întâmple asta. Mă rog, n-ar trebui să se întâmple oricum. Pe vremuri, banda de jos era dinamică și scrisul se derula, acum au băgat fraze statice. Măcar așa fac rating, că intră lumea să citească aberațiile de acolo.

Un alt aspect, legat tot de știri, l-am observat la varianta online a ziarului Gândul. Am făcut mai demult greșeala să apăs Like și de atunci tot primesc notificări cu articolele lor. N-am dat unlike pentru că măcar îmi fac o idee despre ce se întâmplă. Problema e că în goana după vizualizări, ca să oblige lumea să intre la ei pe site, dau pe Facebook doar o mică parte din titlu, formulat cancanistic. “E incredibil ce s-a întâmplat azi!”. “N-o să-ți vină să crezi cine-a murit”, etc.. Doar ca să intri la ei pe site să afli că știrea respectivă nu e deloc senzațională.

Domnilor “jurnaliști premiați”, nici nu știți cât de puțin îmi pasă de acele texte pe care le considerați știri. Eu voi continua să-mi iau informațiile de pe siteurile internaționale, de unde chiar afli ceva util. Vă recoamand vouă, cititorilor mei să faceți la fel.

Sursa foto: Facebook