Posts

Posted on

Event – Alege-ți povestea – ediția 1

Din obișnuință și, de cele mai multe ori, din superficialitate, oamenii judecă după aparențe. Vedem un produs și apreciem că e frumos sau scump, dar nu știm câtă muncă a necesitat și cât efort a depus cel care l-a creat. Și uităm să ne pese sau să ne gândim că în spatele fiecărui lucru, fiecărei creații, există o poveste.  De cele mai multe ori, această poveste este una foarte frumoasă.

Duminică seară (aseară, pentru cei ce-mi citesc articolele luni la prima oră*), am avut plăcerea să asist la proiectul “Alege-ți povestea”,  organizat de InDArt la Hangover Club.  Conceptul Alege- urmărește crearea unor punți de legătură între artiști și diversele comunități prin facilitarea accesului în spațiul creator al acestora. (comunicat oficial InDArt).

Cam asta s-a întâmplat. Am cunoscut oamenii din spatele artei. Oameni care au avut o idee și au pus-o în practică. Am aflat povestea care a generat acea idee creativă și care a mobilizat artistul. Povestea care a făcut posibilă exprimarea sentimentelor unui om printr-o manieră care nu-i era firească până atunci.

Adriana Dumitru, managerul unei mici companii de software din capitală a venit după o vacanță în străinătate cu ideea de a creea fotolii tip bean-bags într-o formă diferită decât tradiționala pară.  De ce? Pentru că voia unul iar în România nu se găseau.

Ioan M. Șerban este un scriitor care a scris o carte care poate fi citită în orice direcție, schimbându-i astfel finalul. Cu adevărat interesant e faptul că a început să-și scrie gândurile pe blog, fiind ulterior contactat de publicații și apoi de editura care l-a publicat.

De Cristi Martin ați auzit cu toții. Nu credeți? Mai gândiți-vă la reclama cu halatul. De această dată n-a venit în calitate de actor, ci ne-a prezentat hobby-ul său: paharele-bijuterie. Omu’ voia niște pahare pentru nuntă și nu i-a plăcut ce a găsit. Așa că a pictat el unele. S-au vândut și apoi s-a gândit să creeze mai multe. Adevărate bijuterii, unele decorate cu vopsea cu aur și cristale Swarovski. Le puteți găsi pe pagina lui: Martin Art.

Apoi am aflat povestea din spatele trupei Cats on the roof și i-am ascultat și cântând.  Am aflat că pisica din formație a fost/este actriță și că a ajuns cântăreață prin intermediul teatrului de improvizație. Se vede însă că în muzică nu improvizează.

Cam astea au fost poveștile de săptămâna asta. În fiecare săptămână vor fi altele, cu alți oameni deosebiți.

 

*Mulțumesc pentru alegerea de a începe o săptămână bună cu unul dintre articolele mele.

Posted on

Cinefil – Terapie pentru Crimă

      „Terapie pentru crima” este un film independent romanesc, prezentat anul trecut la „Festivalul de psihanaliza si film”,  in regia lui Kiki Vasilescu.

Contrar obiceiului ca filmul sa fie o ecranizare a unui roman, cartea cu titlul omonim este o nuvelizare(transformarea scenariului in roman), cu singura diferenta fata de film (ne asigura insusi autorul), ca finalul cartii difera de cel al filmului.

Iata, deci, cum Mathilde ,personajul principal – interpretat de Claudia Pavel (Cream),  aflata sub tratament psihiatric corectional, decide ca doreste sa fie ucigas profesionist.Se dovedeste, insa,  ca e greu pentru o femeie sa aiba succes in bransa. Psihiatrul (George Constantinescu) are o sarcina dificila cu o astfel de pacienta.

Desi convingerea ei pare de nezdruncinat, lucrurile capata o turnura neasteptata atunci cand aceasta descopera dificultatea pe care o comporta meseria de asasin platit. Mai mult, ea ajunge sa se confrunte cu un adevarat profesionist (Catalin Ciurdar), care-si descopera un contracandidat in persoana Mathildei.

Scenele de urmarire se deruleaza alert, unele secvente repetandu-se si fiind dubate, in mod intentionat, cu imagini din benzi desenate, pentru a li se accentua importanta.

Nu lipsesc din film momentele hilare de genul selfie-ului Mathildei cu cel pe care tocmai il ucisese, nici cele emotionante, cand femeia, care se doreste a fi dura, constata ca nu-si poate indeplini misiunea de a impusca partenerul de afaceri al unui bogat afacerist strain, deoarece se indragosteste de motanul lui, Rambo.

De remarcat Claudia Pavel care da savoare personajului sau, impregnandu-l cu farmecul si gratia personale, dar si actorul Vlad Codreanu, ce aduce un plus de naturalete, umor si spontaneitate filmului, interpretand cu dezinvoltura rolul lui Grig, iubitul Mathildei.

„Terapie pentru crima” este un film cu actiune, momente  de suspans si niscaiva accente de comedie si comedie neagra, adica ingredientele potrivite pentru o reteta de succes a unui film comercial.

O concluzie am desprins, clar: orice profesionist isi termina intotdeauna treaba.

Fara a avea aceasta pretentie, am inteles ca-i cazul sa va prezint si eu impresia cu care am plecat dupa premiera filmului : e de vazut!

Gina Ilie

Dacă Gina v-a făcut curioși puteți vedea Terapie pentru Crimă în cinematografe de săptămâna aceasta. Filmul este distribuit de East Movies.

Vizionare plăcută!

Posted on

Info – Cu arme sau fără?

armeMarea majoritate a populației preferă să urmărească filme de acțiune. Actorii contează mai puțin, important e să existe cât mai multe arme și cât mai multă distrugere? Dacă, pe lângă aceste elemente se poate adapta și o poveste frumoasă, e perfect. Dacă nu, merge și fără.

V-ați întrebat însă de ce se întâmplă acest lucru? De ce oamenii preferă să vadă filme cu crime și distrugeri? Mai ales că nu sunt tocmai lucruri frumoase. Ba chiar, sunt aproape convins că nimănui nu i-ar plăcea să aibă parte de o realitate ca cea prezentată în pelicula respectivă.

Tocmai aici e răspunsul. Oamenii se bucură de scenele din film pentru că nu le-ar plăcea să trăiască așa ceva în viața reală și, prin intermediul marelui ecran reușesc să ia o mică doză de adrenalină, ca și când ar face parte din scena respectivă. Plus că încă din antichitate oamenii au avut un punct sensibil pentru omor, de aceeau au existat gladiatori.

Revenim însă la zilele noastre. În România anului 2014 nici nu ai acces la armament. Nu că ai avea ce face cu el dacă nu ești vânător, dar sentimentul de putere pe care ți-l dă o armă este ceva aparte. În SUA toată lumea are acces la armament și din acest motiv vedem toate acele știri cu copii care terorizează școli întregi cu ce găsesc prin casă. Părerea mea e că e mai bine fără. Dacă vrei să te joci cu o armă poți să te înscrii la un curs de tir sau chiar să mergi la un poligon și să tragi cu o armă adevărată. Am prieteni care fac asta.

O altă variantă ar fi să-ți cumperi o pușcă cu aer comprimat. Nu e letală și nu poți pleca cu ea la vânătoare (din câte știu eu) dar poți să tragi cu ea în doze goale, când pleci cu colegii la un team-building, ceva.  Mai pui și o lunetă zeiss și deja îți poți face propriul concurs de tir. Avantajul ar fi că ai arma ta și poți trage oricând, fără a fi nevoie să respecți programul impus de poligonul la care faci tir în mod obișnuit. Un alt avantaj ar fi că e arma ta și ai grijă de ea corespunzător.

Alegerea îți aparține, poți să te mulțumești cu privitul la filme sau poți să-ți creezi propriul film de acțiune. Cu arme, dar fără victime.

Posted on

Teatru – Vicleniile lui Scapino – Masca

vicleniile lui ScapinoOctombrie 2014. Cu ocazia aniversării a 25 de ani, Teatrul Masca lansează un nou spectacol: Vicleniile lui Scapino, după Moliere.

Am avut ocazia să văd spectacolul în avanpremieră marți, cu ocazia deja tradiționalului eveniment blogosferico-cultural: Ziua bloggerilor la Masca. Este o comedie frumoasă, dinamică (precum majoritatea pieselor de la Masca) și plină de umor, atât de limbaj cât și de situație.

Piesa, în regia lui Mihai Mălaimare, ne prezintă vicleniile puse la cale de Scapino (Massimilliano Nugnes) pentru a-și scăpa cei doi prieteni de probleme, indiferent de natura lor. Creativitatea de care dă dovadă în găsirea de soluții dar și umorul cu care pune aceste soluții în practică îl transformă pe Scapino într-un personaj care vă va încânta pe toată durata spectacolului și care vă va aduce un zâmbet pe buze de fiecare dată când vă veți aminti de el.

Valentin Mihalache și Aurel Sandu au de asemenea două roluri foarte complexe, de părinți, roluri foarte bine conturate și puse în scenă de cei doi. De la ticuri și gesturi până la limbaj și joc scenic, Argante și Geronte sunt exact genul de personaje fără de care piesa ar fi oarecum goală.

Puteți să-i vedeți pe toți, pe scenă, în această seară, la premiera spectacolului. Vă las mai jos un colaj video făcut de Redacția4fun să vă faceți o idee.

Distracție plăcută!

Mulțumesc Teatrului Masca pentru organizarea celei de-a 4a ediții a zilei bloggerilor și felicitări actorilor pentru toată munca depusă, atât pentru spectacole, cât și pe durata verii în cadrul proiectului Statui Vivante.

Posted on

Cinefil – The Equalizer

The EqualizerÎn vremuri tulburi în care societatea este controlată de mafie și oamenii încep să-și piardă speranța în “mai bine”, în mintea unor oameni mai curajoși se înfiripă idei de binefacere. Așa a apărut Kick Ass și cam aceeași e și ideea de la baza The Equalizer.

Oceanul este format din picături și orice faptă bună are un impact major asupra vieții cuiva sau chiar a societății. Astfel, când viața sa liniștită este tulburată de nelegiuirile care se întâmplă în jurul său, Robert McCall (Denzel Washington) decide să acționeze. Devine astfel un fel de justițiar care acționează în umbră, luptând cu mafia rusă.

Având la bază serialul omonim din 1985, The Equalizer pare a fi o sinteză foarte bine făcută, acoperind eficient cele 130 de minute cu multă acțiune și multe idei de a folosi obiecte obișnuite pe post de arme. E normal, că omul de rând nu are acces la armament, dar un tirbușon găsește prin casă.

“He didn’t come for help, he came for permission”

Cu o vastă experiență în filmele de acțiune și cu 2 premii Oscar în vitrina sa, Denzel Washington reușește din nou să aibă o prestație demnă de laudă. Și cred că rolul i s-a potrivit mult mai bine decât i s-ar fi potrivit lui Russel Crowe (Noe), care fusese ales inițial. Mai ales că Russel s-ar fi ascuns mai greu în întuneric (#glumeCuNegri). Iar faptul că până acum nu a apărut în serii de pensionare precum Expendables sau Bad Ass sugerează că Denzel încă  poate să  încânte publicul în mod solitar și să atragă lumina reflectoarelor doar asupra lui.

The Equalizer inoculează în mintea privitorului ideea că dacă vrea să facă justiție o poate face. Trebuie doar ceva aptitudini de mercenar și creativitate în transformarea obiectelor din mediul înconjurător în arme. Idei d-astea avea și Statham în Parker, când a folosit acel scaun, însă aici sunt folosite obiecte mai inedite decât banalul scaun.

Veți vedea la ce mă refer, de vineri în cinematografe.

Vizionare plăcută!

The Equalizer este distribuit în România de InterCom Film.

3 Responses to “Cinefil – The Equalizer”

    • The Equalizer | says:

      February 6, 2015 at 12:57 am

      […] pozitive din blogosfera. Aici enumar articolele scrise de: Angela, Laura & Onut, Flavius, Andrei si […]

      Reply