Teatru – Artă – Teatrul Roșu

artăSe spune că “frumusețea stă în ochii privitorului”. Cel mai mult, însă, observăm că această sintagmă se aplică în artă, mai exact în pictură.

De câte ori nu v-ați uitat la un tablou fără să înțelegeți ce ilustrează, ba chiar să îl considerați urât sau prea simplu? Se poate întâmpla acest lucru și în cazul unor opere de artă celebre, darămite în cazul operelor foarte abstracte, contemporane. Eu recunosc că nu mi-a plăcut Etoile Bleue (de Miro), chiar dacă e cel mai scump tablou vândut vreodată, cu un preț de 37 de milioane $.

Această diferență de percepție care apare prin prisma subiectivismului individual al fiecăruia dintre noi, poate să nască conflicte atunci când există persoane care au o legătură directă cu opera de artă respectivă. Dacă vreți să vedeți ce se întâmplă în astfel de cazuri, puteți merge la Teatrul Roșu, la spectacolul „Artă”, adaptare după opera scrisă de Yasmina Reza (cea care a scris și Carnage).

artăSpectacolul este unul foarte vesel, axat pe trăirile pe care le transmit personajele, nu pe decor. Trei prieteni vechi ajung să fie foarte aproape de ruperea prieteniei atunci când Serge, unul dintre ei, cumpără o operă de artă pe care Marc și Ivan nu o înțeleg. E și greu de înțeles având în vedere gradul de abstractizare al tabloului cu linii albe pe fundal alb (cam ca cel din dreapta).

Cu toate că Marc își exprimă dezacordul pentru tabloul respectiv doar din îngrijorare pentru Serge, care a dat o grămadă de bani pe un tablou alb, gestul său este perceput greșit și de aici se naște un conflict, pe cât de periculos pentru prietenia lor, pe atât de amuzant de privit din afară? (Ah, da? Wow…)

Tipologia personajelor a fost perfect aleasă pentru că în fiecare cerc de prieteni există cel puțin 2 dintre cei 3 băieți: Serge (genul francez, visător, pasionat de artă; (Valentin Florea)); Marc (genul englez, cerebral, bine ancorat în realitate,(Alexandru Călin)) sau Ivan (rusul prietenos, împăciuitor, aiurit (Idris Clate)). Astfel, dacă vă analizați amicii, veți vedea că am dreptate :) .

Această comedie poate fi văzută la Teatrul Roșu, un teatru modern foarte primitor, foarte bine amplasat în spatele magazinului Cocor, fix la ieșirea din parcarea magazinului, ca să aveți și unde să lăsați mașina pe durata spectacolului.

Vizionare plăcută!

Artă - Teatrul roșu

Mărțișor virtual

mărțișor mioriticAzi, de Mărțișor, sărbătorim de două ori. Întâi sărbătorim 1 martie, că-i sărbătoare națională și e frumos să vezi șnurulețe alb-roșii peste tot.

În al doilea rând, mai puțin important, dar nu lipsit de importanță, sărbătorim 1 an de existență a acestui blog. Da, fix pe 1 martie 2013 a apărut blogul mioritic. Am debutat cu un articol care anunța înscrierea turmei în concursul Spring SuperBlog, așa că o să creez o tradiție și voi anunța participarea la ediția din 2014, cu ocazia acestui articol.

După 12 luni de prezență online, Blogul Mioritic a ajuns să fie cotat de Google cu PageRank 3 și să devină o parte importantă din viața mea 2.0. Motiv pentru care i-am făcut cadou o prelungire “de contract”. Acum are hosting și domeniu încă 3 ani, perioadă în care are timp să devină o turmă de idei importantă în bloggingul românesc.

Pentru că azi se oferă mărțișoare, o să vă dăruiesc și eu unul. Virtual, însă cu aceleași gânduri bune. Deoarece m-am gândit târziu la ideea de a avea un mărțisor mioritic, anul acesta nu dispun de astfel de cadouri, dar la anul voi comanda, cu siguranța.

Ieri, văzând multitudinea de modele de mărțișoare, care mai de care mai urâte și mai scumpe, transformând o tradiție frumoasă într-un kitsch comercial, m-am gândit că ar fi interesant să existe un Mărțișor cu oițe. Atât miorița cât și mărțișorul fac parte din folclorul românesc, așa că nu văd de ce nu ar putea fi combinate. Dar la o căutare rapidă pe Google, am văzut că s-a mai gândit cineva la asta, motiv pentru care vreau să-l/o felicit, urmând ca în 2015 să cumpăr acest model de amulete.

Deocamdată, mă descurc cu ce am, iar acum, fiind în fața acestei pagini albe o să folosesc cuvintele pentru a vă ura “O primăvară frumoasă”, alături de blogul mioritic, bineînțeles.

4 Responses to “Mărțișor virtual”

    • Madalina says:

      La Multi ani Blogului tau si multa creativitate bloggerului. Si la mine luna asta se implineste 1 an de cand mi l-am facut pe al meu. Dar la partea de PR mai am de lucrat.

        • Andrei says:

          Mulțumesc pentru urări. La mulți ani și ție. Și la (PR) mai mare. La mine a crescut rapid datorita faptului că “bloggerul” avea vreo 3 ani de vechime la momentul lansării Blogului Mioritic.

 

Vine 8 martie

Probabil ați observat până acum că eu vă vin în ajutor de fiecare dată când se apropie o sărbătoare și trebuie să vă gândiți la un potențial cadou. Acum, că se apropie 1 și 8 martie, voi face la fel.

Dacă de 1 martie, există șanse să scăpați mai ușor, cu mărțișoare și eventual flori, invocând eventual și motive de genul: “tocmai a trecut Dragobetele”, „încă n-a intrat salariul”, etc., de Ziua Femeii nu mai aveți absolut nicio scăpare. De aceea trebuie să vă gândiți de acum la un cadou, că altfel toată investiția în inimioarele din februarie va fi inutilă.

Dacă chiar nu aveți nici o idee, în ultimă instanță o puteți scoate la cumpărături. Dar pentru că e plictisitor să pierdeți timpul prin magazine pline de genți damă, trebuie să vă gândiți bine înainte să o luați pe acest drum. Vremurile în care veneai la prințul venea cu un condur la Cenușăreasa sunt de mult apuse. Acum cadourile trebuie să fie consistente și frumoase. Și că tot veni vorba de încălțări, am văzut un anunț cu reduceri pantofi matar.ro . Dacă vreți să vă încercați norocul încerca legenda Cenușăresei, puteți intra pe acolo. Mai ales că vine primăvara și trebuie să-și reînoiască garderoba.

Chiar dacă inițial, în 1977, 8 martie a fost gândită a fi o zi antisexism, mi se pare că în zilele noastre a devenit tocmai o discriminare a bărbaților care nu au încă o sărbătoare a lor, reglementată la nivel internațional, cum este Ziua femeii. Devenită un motiv de etalare a feminismului, această zi care ar fi trebuit să simbolizeze egalitatea între sexe a ajuns ceea ce este azi după ce în 1908 femeile au mărșăluit prin New York cerând un program de lucru mai scurt. Acum, după mai mult de 100 de ani, aceasta este o zi liberă legală în mai multe state, printre care și România.

Așa că, măcar pentru faptul că nu trebuie să mergeți la serviciu puteți cumpăra un cadou femeii. Dacă este folosit acest motiv împotriva voastră și nu vreți să cumpărați cadou, puteți spune că sâmbăta oricum e zi liberă.

Pregatiri de Dragobete

Pentru că vine Dragobetele și iar e rost de sărbătoare și de inimioare plutitoare prin aer, dar și pentru că există oameni care încă sunt plini de romantism (cu “oman” nu cu “uema”), o să vă dau câteva ponturi pentru o trecere ușoară a acestei sărbători.

Nu de alta, dar peste o săptămână iar e rost de cheltuială cu mărțișoare. Așa că, dacă ai planuri de ieșit la o cină romantică, îți recomand să faci rezervare din timp. Poate că 3 zile nu sună a “din timp”, dar crede-mă că există mulți oameni care sunt cu capul în nori și lasă totul pe ultima sută de metri. Sau poate atunci se gândesc să iasă.

Cert e că găsești restaurante în București care mai au locuri libere până cu câteva ore înainte de respectiva cină. Și de cât să petreci Dragobetele cutreierând orașul în lung și-n lat după goale, mai bine faci o rezervare din timp. Eventual poți intra și pe unul din site-urile de vouchere, poate găsești și o promoție frumoasă.

Lună plină pentru plimbare romantică nu va mai fi, a fost deja de Valentine’s, așa că nu vei putea folosi asta ca scuză pentru plimbările între localuri. În caz că nu găsești ceva pe gustul tău pe lista de promoții, nu dispera. Poți merge înainte de întâlnire în câteva restaurante, poate reușești să aranjezi ceva. Dar mă îndoiesc că la cât e internetul de mare nu există ceva și pentru gustul tău, mai ales că nu toată lumea serbează de Dragobete, că toți s-au americanizat.

Dacă vreți să fiți și romantici și economi, există întotdeauna varianta în care stați acasă și gătiți personal cina romantică pentru persoana iubită. Lumânărele găsiți la IKEA, iar dacă nu le aveți cu gătitul puteți comanda la o firmă de catering niște produse pe care să le prezentați ca fiind gătite personal. Mai rău e dacă vă cere rețeta…

rEvoluție în muzică

muzicăAm auzit azi la radio, în timp ce traversam aglomerația bucureșteană, că una din vedetele băgătoare în seamă pe la toate emisiunile (numele său e mai puțin important) ar fi declarat că se reapucă de muzică. Dar nu orice muzică, ci va revoluționa muzica românească.

Adevărul e că la ce melodii se produc pe la noi, orice schimbare e bine-venită, mi-e greu să cred că poate fi ceva mai jalnic decât ce behăie* artiștii autohtoni (nu toți, majoritatea). Consider că în primul rând, când pe tine te chinuie talentul, fie că te duci sau nu la Românii au Talent, trebuie să înțelegi că muzica nu înseamnă să scrii 3 versuri pe care să le repeți timp de 5 minute.

Dacă ai astfel de porniri și nu dorești să chinui populația și să riști să spargi geamurile mașinilor în care te ascultă oameni nevinovați care doar au radioul pornit ca să nu fie prea liniște, mai bine folosești un instrument. Te duci frumos la un magazin instrumente muzicale, te orientezi care-ți place cum arată și îl iei. Că muzica din ziua de azi se bazează foarte mult pe aparențe, iar dacă n-ai nici talent nici corp ca al Innei, cam greu vei răzbi.

Dacă vrei să terorizezi vecinii și să se asocieze să-ți facă promovare în speranța că vei avea succes, vei fi în turneu iar ei vor avea liniște, poți să-ți iei un set de tobe. E drept, s-ar putea să-ți sperii prietena și animalul de companie, dar nu le poți avea pe toate, nu?

În caz că ai încercat cu tobele, nu ai avut succes și ai rămas și singur între timp, va trebui să faci o schimbare. O chitară te poate ajuta să faci serenade domnișoarelor, dându-ți o șansă să-ți refaci viața personală și totodată relațiile cu vecinii, fiind mai mult “în deplasare”. Problema aici constă în varietatea mare de opțiuni. Poți lua o chitară clasică, care să aibă corzi de nailon, o chitară acustică, cu corzi de oțel sau chiar una electrică. Cu cea electrică e mai greu cu serenadele.

Și că tot veni vorba de serenadă…

*- nu, nu este un termen foarte dur, doar suntem pe blogul mioritic, are legătură :)