Alături de Sabina-Elena -Mândru că sunt român

În sfârșit a venit vremea să discutăm despre cazul Sabina Elena – Mândru că sunt român. Pe scurt, pentru cei care au fost offline în ultimele nouă zile, povestea e cam așa: o fată a purtat o bentiță cu tricolorul și a fost „apostrofată” (ca s-o citez pe Ecaterina Andronescu) de cadrele didactice și directoarea instituției de învățâmânt.

Acum, să dezvoltăm. Sabina Elena, elevă în clasa a IX-a la liceul Korosi Csoma Sandor a mers la ore în data de 15 martie purtând pe cap (că doar nu era s-o poarte pe mână) o bentiță tricoloră. Cu steagul României, că tricolor e și steagul Franței (puteam să zic Ungaria, dar am zis să dau un exemplu care chiar contează). Nu știu dacă s-a nimerit, sau ea știa acest lucru, dar în ziua respectivă se sărbătorea ziua Ungariei. Atunci, cadrele didactice s-au gândit să ia măsuri. Că doar nu e normal să fii român în România, nu?

Atunci, Sabina Elena, mândră că e româncă și-a făcut public cazul. Și în aceste nouă zile, cazul a luat o amploare neașteptat de mare, ajungându-se la ieșiri de solidaritate cu fetița în mai multe orașe din România și la mesaje de amenințare cu moartea primite de Sabina.

Spunea Emil zilele trecute că nu știe de ce blogosfera nu abordează acest subiect. Eu am așteptat să se întâmple ceva mai mult. Cazuri de români discriminați în propria țară sunt multe. Greșeala este în principal a autorităților centrale că au lăsat lucrurile să ajungă până la acest nivel. Doar de dragul de a avea majoritate parlamentară. Că să nu renunțe ei la ciolan le-au dat drepturi tot mai mari maghiarilor, discriminând astfel proprii etnici. Și s-a ajuns la etapa în care li s-a suit la cap ungurilor. Și cred că acum pot face ce vor ei în/din această țară.

Există un caz oarecum asemănător, până la un punct, în Rusia. Atunci Putin a bătut cu pumnul în masă și a spus că în Rusia trăiește poporul rus și că o minoritate trebuie să respecte limba rusă, pe ruși și legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminați (vezi foto, scuze pentru calitatea hârtiei, așa am găsit pe interent). Doar că la noi, nimeni nu ia măsuri. De parcă ne-ar fi frică de unguri. Frate, ești în țara mea, respecți regulile mele. Nu-ți convine, mergi în altă țară în care poți să faci ce vrei. Nu încerca Rusia.

Nu aș prea vrea să mă leg de istorie și să reamintesc cum armatele maghiare au venit în România și au ucis români pentru a ocupa teritoriul acestei țări. Trecutul e trecut, ce-a fost a fost. Dar nu poți să vrei tu acum să-mi divizezi statul. Sau să mă judeci pe mine că sunt român. Sunt român în țara mea.

Aseară, având o întâlnire prin oraș, am zis să trec și eu pe la Universitate să fac vreo două poze. Văzusem mai devreme că era un miting de solidaritate cu Sabina și am zis să mediatizez cazul. Până am ajuns eu, mai plecaseră oamenii din cauza frigului. Am reușit, totuși să surprind două cadre cu români.

În prima poza am cenzurat chipurile oamenilor, important fiind mesajul și nu cine sunt ei. Pentru că în acest caz simbolismul este important, nu judecăm un caz izolat.

Alături de Sabina-Elena, mândru că sunt român

În a doua poză, o doamnă a lăsat mesajul său în această roată și a ținut să-mi menționeze: “E bine că ai prins și roata, pentru că ei (n.red. ungurii) așa au venit în România.” Ulterior am avut o discuție foarte interesantă pe teme istorice cu doamna respectivă. Mesaj poză: “Hunii nu pot învăța democrație. Ce caută în Europa?!”

Alături de Sabina-Elena, mândru că sunt român

Cum spuneam, cazul acesta nu este unicul caz de discriminare a majorității de către minoritatea maghiară, însă este cel mai mediatizat. Poate, dacă suntem împreună, își vor da și ei seama că noi suntem români, suntem mulți, și chiar dacă nu le convine, aici e România, țara noastră.

Alte articole pe această temă: Șerban, Dan Tănasa, pagina oficială a Sabinei , documentarul istoric “A fost odată Transilvania”.

În încheiere, o să te las să vizionezi emisiunea “Ora de vârf” de la RTV, în care se discută despre acest subiect. Nu te speria, nu e în toată emisiunea, doar prima parte.
Vizionare plăcută!

P.S.: Scuze pentru dimensiunile epopeice ale acestui articol însă tema este una foarte amplă.
P.S.2: Nu am nimic cu ungurii sau cu oricare alți etnici , dacă își văd de treaba lor.

3 Responses to “Alături de Sabina-Elena -Mândru că sunt român”

    • Recomandari de weekend – S-O SUSTINEM PE SABINA! | Cel mai MINUNAT.EU blog says:

      […] Victor Roncea; – Sebastian Bargau; – Andrei Ciobanu; – Serban Paun; – Dan […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>



Lux sau artă

În zilele noastre arta a devenit sinonimă cu luxul. Lucru care nu poate fi mai departe de adevăr.

Luxul, se referă la o calitate superioară și la rafinament, dar și la un nivel de viață excesiv de costisitor (conform D.E.X  2013). Arta reprezintă măiestrie.

S-a ajuns la această confuzie din cauza prețurilor exorbitante care se plătesc pe obiectele de artă. De exemplu, în urmă cu o lună s-a vândut tabloul “Etoille Bleue”, de Miro, cu 37 milioane de dolari. Un singur tablou, cu această sumă care ți-ar permite să hrănești o țară.

Diferența dintre o astfel de pictură și un tablou pe care l-aș picta eu mâine, dacă mă șterg pe un șervețel după ce am mâncat hotdogi la IKEA, poate nu e chiar așa de mare ca și aspect. Însă diferența este dată de numele marelui artist și de faptul că respectiva operă nu va fi la fel de bine reprodusă de 50 pictori. E relativ, dar cam așa e. În mare parte cumperi brandul.

Însă, tot la capitolul artă intră și teatrul.  Mă rog, sunt șapte arte. Filmele din zilele noastre, cu mici excepții, nu mai pot fi numite opere de artă. Teatrul însă are alt nivel. La teatru emoția este mult mai intensă și este transmisă mai rapid. Mie, dintre toate artele, cinematografia (teatrul) îmi place cel mai mult.

Uitându-ne la trecut observăm că există un trend descendent în ceea ce privește creativitatea și creațiile artistice. De aceea, operele de artă contemporane sunt destul de rare și nu se ridică la prețul celor clasice, peste care timpul și-a pus amprenta.

Produsele de artă se vând doar în magazinele de lux, fapt care nu face decât să întărească acea confuzie de care aminteam la începutul articolului. Asocierea aceasta este eronată,  unii reușind să facă artă și în domenii care n-au nicio legătură cu luxul și cu produse elementare, cum ar fi alimente. Nu este un lux să cumperi legume, însă poate deveni o artă modul în care le ornezi.

Elengantine este site-ul responsabil pentru acest articol care ne pune să ne gândim dacă luxul este o artă sau arta este un lux, în cadrul Spring SuperBlog 2013.

Laminat sau masiv?

A fi sau a nu fi. Aceasta e întreabarea. Dar e o întrerbare incompletă la care se poate adăuga orice. A fi sau a nu fi masiv. A fi sau a nu fi laminat. Da, parchetul.

Laminat sau masiv? Aceasta e o întrebare. Una pe care ne-o punem mulți dintre noi când ne hotărâm să amenajăm un interior. Bineînțeles, asta după ce am hotărât că nu vrem mochetă,  gresie sau altceva. Deci am renunțat la variante, și am ajuns la întrebarea finală.

Ambele au avantaje și dezavantaje. O să le analizez, pe rând, ca să nu le încurci.

Parchetul laminat. Primul avantaj ar fi prețul, capitol la care câștigă detașat bătălia. În multe cazuri, după aspectul financiar nu se mai iau în calcul celelalte avantaje/dezavantaje. Un alt avantaj ar fi diversitatea modelelor. Găsești aproape orice nuanță vrea inimioara ta (sau soția, dacă ești căsătorit. Doar ea e inimioara ta, nu?), ca să poți asorta parchetul cu mobila, dacă ai deja mobilă, sau vrei o anumită culoare.

Următorul avantaj al parchetului laminat ar fi ușurința montării. Chiar dacă nu-l pui tu, montarea se va face foarte repede (spun din experiență).  Astea ar fi importante, mai multe informații sau modele găsești pe acest site.

Parchetul masiv, deși pierde lupta prețului, are și el avantajele sale. Stilul. O cameră cu parchet masiv are un aer aparte, denotă clasă și bun gust. Oricât ai vrea, nu vei putea să faci un parchet laminat să creeze aceeaș senzație de originalitate și stil ca unul masiv. E adevărat, se montează mai dificil, durează mai mult și e mai scump, dar merită.

Un alt avantaj pentru parchetul masiv e rezistența. Pe cel laminat am scăpat un obiect mai dur, metalic, și a lăsat o urmă. La cel masiv, în cel mai rău caz, sare lacul, care se poate înlocui. Și că tot suntem la partea cu rezistența, trebuie menționată și rezistența în timp. Pe termen lung, parchetul masiv va putea fi rașchetat și întreținut, fără a fi necesară schimbarea sa. Un dezavantaj ar fi acela că nu-l poți pune singur. Oricât de îndemânatic și bun la toate ești.  Dacă vrei să ai sentimentul de împlinire al lucrului făcut de mâinile tale (lucru manual), alege-l pe cel laminat.

Acum, alegerea îți aparține. Totul depinde de ce-ți dorești tu și de ce-ți permite bugetul să achiziționezi. Eu am ales un laminat și deocamdată sunt mulțumit. Pentru întrebări, secțiunea de comentarii îți stă la dispoziție.

2 Responses to “Laminat sau masiv?”

  • Europarchet says:

    Parchetul din lemn masiv creeaza o atmosfera calda, intima si se integreaza in orice stil: de la modern la antic, de la exotic la rustic.
    Mai mult, datorita conductivitatii termice scazute, ajuta la o mentinere constanta a temperaturii ambientale, astfel ca pardoselile din lemn sunt calde iarna si racoritoare vara.
    Si nu izoleaza doar termic mai bine ci si acustic, bineinteles daca a fost montat cum trebuie.

 

Farmec feminin

Cea de-a opta etapă din Spring SuperBlog 2013 constă într-o singură întrebare. Scurt și la obiect. „Cum ai descrie o femeie cu farmec”.

Însă doar întrebarea e scurtă, subiectul fiind unul cât se poate de complex. Și n-are niciun farmec dacă dau un răspuns scurt, sub forma unui nume. Nici nu poți să reduci totul la o singură persoană.

Românce cu farmec sunt multe. Doar că fiecare apreciază acest farmec în felul lui. Cred că e una dintre cele mai subiective analize.

Să vedem… Din punctul meu de vedere, o femeie cu farmec este în primul rând independentă. Și nu în sensul că are o meserie liberală veche (unii zic că ar fi cea mai veche din lume). Nu, doar să nu vină toată ziua la mine:  “iubi, îmi cumperi poșeta asta, etc”.  Nu, se duce și-și cumpără ce vrea, fără să mă frece pe mine la cap cu chestii feminine. Avem și noi,bărbații, nevoie de liniște.

Alt aspect care denotă un farmec aparte este simțul umorului. Dacă o fată nu știe să râdă, sau chiar se supără când fac anumite glume, atunci nu e ok. Nu de alta, dar eu fac tot felul de glume, multe răutăcioase, dar nu sunt cu răutate, sunt doar în spirit de glumă. Farmec poate să fie considerat și un zâmbet inocent. Întotdeauna o femeie ar trebui să zâmbească.

Cam astea ar fi principalele “calități”. Plus feminism și naturalețe. Nu-mi plac fetele artificiale.

Nu vreau să intru în trăsături fizice de genul: o femeie are farmec dacă e înaltă. N-are nicio legătură aspectul fizic cu farmecul feminin. Și orice astfel de asociere ar da dovadă de superficialitate.  Nu că n-am avea cu toții o doză de superficial în noi. Dar nu trebuie generalizat.

La urma urmei, superficialitatea este subiectivă. Se bazează pe comparație.

Și, ca să-nchei articolul cu o notă mai masculină, o să închei cu un citat.

“O femeie poate să facă ce vrea ea. Important e să fie gustos”.

Sfârșitul Facebook

Cu toții știm cum a apărut Facebook. Un tip plictisit și pus pe șotii a pus bazele a ceea ce urma să fie prin anul 2012 cea mai mare rețea socială. Pentru mai multe detalii poți vedea filmul The Social Network (2010).

Facebook a devenit un fenomen mondial și că are suficienți utilizatori pentru a fi clasată pe locul 3 în lume, ca populație, după China și India, ( 1 miliard de utilizatori active în octombrie 2012) de asemenea este mai puțin relevant în acest articol.

După cum ne-am obișnuit, totul este ciclic. Totul are un început și un sfârșit. Când Facebook a apărut, a căpătat amploare pentru că era o rețea nouă, mai selectă decât HI5, MySpace și ce bazaconii mai existau atunci. Pe lângă elementul de noutate, Facebook îți acorda câteva facilități în plus, dar nu era plină de toți cocalarii și toate pițipoancele.  Acum, lucrurile nu mai stau așa.

Devenind prima rețea de socializare din lume e greu să-ți mai alegi clientela, ca să zic așa. Și, la urma urmei, interesul lor e să aibă utilizatori. Nu să facă discriminări. Dar se pare că această dezvoltare începe să ia sfârșit. Lumea migrează încet către Google +,  unde nu mai există personaje de manele și tot felul de spam. Mă rog, cel puțin deocamdată.

Am observat în ultima perioadă (2zile, de când am revenit în 2.0) că chatul Facebook pică în mod constant. De la netul meu nu e sigur. În primul rând că celelalte aplicații rămân conectate și totul merge ok. În al doilea rând, terțe peroane mi-au confirmat un comportament similar ar rețelei sociale. Deci? Să fi atins o limită de utilizatori? Experimentează Facebook dificultăți tehnice la care nu s-au așteptat până acum (motiv pentru care nu au reușit să remedieze în timp util pentru a nu se observa?

Sau poate că, în sfârșit, hackerii de la Anonymous au reușit un atac asupra Facebook, atac care să ducă la sfârșitul rețelei.